motto: "Comunismul este societatea care garanteaza prostia ca incremenire in proiect"
Gabriel Liiceanu, Despre limita
I. Argumentul modelului:
transformarea de sistem
In opinia mea, unicul criteriu de validare a oricarui
text de lege in domeniul educatiei, in acest moment, este transformarea
profunda, de sistem, dintr-un motiv fundamental: acum, Romania este in filmul
sau viitor, iar sistemul public al educatiei este “incremenit” in filmul sau
anterior.
Orice alt text cu putere legislativa nu va face decat sa
adanceasca discrepanta dintre timpul Romaniei Europene si timpul sistemului sau
educational, denotand lipsa de viziune alimentata de incompetenta si/sau lipsa
de buna-credinta si generand consecinte deosebit de toxice, pe termen lung,
pentru societatea romaneasca.
De aceea, cred cu tarie ca momentul actual (ciclul
politic 2012-2016) este imperios necesar sa aiba caracter istoric, deoarece ne
ofera oportunitatea imensa a legiferarii corecte a celei de-a treia mari
transformari a sistemului educational in 130 de ani de istorie moderna a
Romaniei, dupa 1890-1900 (Spiru Haret) si, respectiv, 1948-1950 (reforma
comunista).
Ca pozitionare de principiu, eu optez fara echivoc pentru
un sistem educational autentic si
echilibrat, descentralizat din punct de vedere curricular, managerial,
financiar si de resurse umane la nivel de unitate scolara si comunitate locala,
pentru un proces educational centrat pe valori, in beneficiul singurelor doua
categorii de actori de importanta absoluta in orice scoala: elevii si
profesorii.
Constat ca in actuala dezbatere publica pe tema Educatiei
lipseste un model curricular menit sa-l inlocuiasca pe cel actual care este, in
mod evident, depasit – iar faptul ca atat in gimnaziu, cat si in liceu elevii
sunt obligati sa parcurga mult prea multe discipline in fiecare semestru (12,
13, 14, 15...) este, poate, aspectul cel mai acut, caruia eu nu i-am vazut
formulata o solutie, deocamdata. Cu alte cuvinte, intrebarea careia ii dau un
posibil raspuns acum este urmatoarea: cum pot studia elevii altfel la scoala?
Iata cum!
II. Modelul propus
Premise:
• MECTS coordoneaza invatamantul preuniversitar, in
parteneriat cu unitatile de invatamant, asigurand un raport echitabil si
armonios intre nevoile curriculare de la nivel national si cele de la nivel
local, pe principiul „curriculum la decizia elevului, din oferta scolii”
• Unitatile de invatamant liceal organizeaza examenul de
admitere a absolventilor invatamantului gimnazial, potrivit standardelor si
criteriilor proprii, stabilite de consiliile de administratie si consiliile
profesorale, in parteneriat cu comunitatile locale.
In aceste conditii, principiile de proiectare a planurilor-cadru
de invatamant sunt urmatoarele:
- educarea la elevi a deprinderii de a decide si a-si asuma costurile si consecintele deciziilor luate in privinta alegerii disciplinelor de studiu „evaluate”, prin stabilirea unui raport echitabil intre numarul disciplinelor obligatorii si numarul disciplinelor la alegerea elevilor, din ofertele scolilor, cu scaderea progresiva a proportiei disciplinelor obligatorii catre anii terminali ai invatamantului liceal;
- alocarea, pentru disciplinele „evaluate”, a unui numar de maxim 20 de ore pe saptamana la invatamantul primar si maxim 30 de ore pe saptamana pentru invatamantul gimnazial, respectiv liceal.
- parcurgerea unui numar redus de discipline evaluate in fiecare semestru scolar – de exemplu, intre 6-8, in functie de nivelurile invatamantului scolar;
- alocarea unui numar de ore pe saptamana aproximativ egal pentru fiecare disciplina evaluata – de exemplu, intre 3-5 ore saptamanal;
- stabilirea unui efectiv minim de 10-12 elevi pentru desfasurarea pe grupe a unora dintre disciplinele la alegerea elevilor;
- parcurgerea, la alegere, a unui numar de discipline neevaluate, din ofertele scolilor – de exemplu, 2-4 discipline semestrial, in afara programului obligatoriu.
Prin discipline "evaluate" inteleg disciplinele ale caror evaluari intra in calculul mediilor semestriale / anuale
luni marti miercuri joi vineri
ora 1 D1 D7 D5 D3 D1
ora a 2-a D2 D8 D6 D4 D2
ora a 3-a D3 D1 D7 D5 D3
ora a 4-a D4 D2 D8 D6 D4
ora a 5-a D5 D3 D1 D7 D5
ora a 6-a D6 D4 D2 D8 D6
Si iata un exemplu de proportii echitabile, in opinia
mea, intre disciplinele obligatorii (curriculum national) si, respectiv, cele
la decizia elevilor, din oferta scolii:
• clasa a IX-a: 5 discipline obligatorii + 3 discipline
la decizia elevului
• clasa a X-a: 4 discipline obligatorii + 4 discipline la
decizia elevului
• clasa a XI-a: 4 discipline obligatorii + 4 discipline
la decizia elevului
• clasa a XII-a: 3 discipline obligatorii + 5 discipline
la decizia elevului
Exemplul 2. Invatamant gimnazial: orar saptamanal cu 7 discipline
evaluate semestrial (disciplinele D1-D4 – 4 ore/saptamana; disciplinele D5-D7 –
3 ore/saptamana; TOTAL ore / saptamana: 25)
luni marti miercuri joi vineri
ora 1 D1 D6 D4 D2 D7
ora a 2-a D2 D7 D5 D3 D1
ora a 3-a D3 D1 D6 D4 D2
ora a 4-a D4 D2 D7 D5 D3
ora a 5-a D5 D3 D1 D6 D4
Si iata un exemplu de proportii echitabile, in opinia
mea, intre disciplinele obligatorii (curriculum national) si, respectiv, cele
la decizia elevilor, din oferta scolii:
• clasa a V-a: 5 discipline obligatorii + 2 discipline la
decizia elevului
• clasa a VI-a: 5 discipline obligatorii + 2 discipline
la decizia elevului
• clasa a VII-a: 4 discipline obligatorii + 3 discipline
la decizia elevului
• clasa a VIII-a: 4 discipline obligatorii + 3 discipline
la decizia elevului
Exemplu de set de 4 "discipline obligatorii",
valabil si pentru gimnaziu si pentru liceu: limba si comunicare;
istoria-geografia Romaniei; matematici aplicate; educatie fizica.
III. Analiza modelului: puncte
tari
In opinia mea, principalele puncte tari ale modelului
propus sunt urmatoarele:
- elevii, in mod autentic, devin protagonistii principali ai demersului educational;
- pune in fapt, in mod autentic, principiul descentralizarii curriculare la nivelul unitatii de invatamant;
- elevii parcurg mult mai putine discipline evaluate in fiecare semestru – este una din cele mai acute dureri ale actualului model curricular preuniversitar
- disciplinele evaluate au un numar comparabil – si suficient – de ore pe saptamana
- elevii pot opta si pentru discipline "neevaluate" (in sensul ca notele la aceste discipline nu intra in calculul mediilor semestriale)
- in fiecare semestru, elevii parcurg o combinatie echitabila de discipline obligatorii si discipline la alegerea lor, din oferta scolii
- elevii invata sa opteze si sa-si asume consecintele deciziilor care ii privesc direct
- inceteaza existenta "claselor-plutoane", cu dinamica interna blocata pe cicluri de invatamant (aproximativ aceiasi 25-30 colegi de clasa, dintr-a V-a A, B, C... pana intr-a VIII-a A, B, C... si, respectiv, dintr-a IX-a A, B, C... pana intr-a XII-a A, B, C...); acestea se inlocuiesc cu grupele / clasele constituite pe discipline, cu dinamica semestriala (aceiasi 25-30 colegi la disciplinele obligatorii; alti minimum 9-11 colegi diferiti, la disciplinele la alegerea elevilor, din oferta scolii) – ceea ce reprezinta un model mult mai adecvat realitatii societatii actuale, cu contexte mult mai deschise si mai rapid schimbatoare in privinta echipelor de lucru;
- in fine, dispar profilurile "umanist" si "real" – acum ele sunt intretinute in mod artificial si constrang, in loc sa ajute la o dezvoltare reala a adolescentilor, potrivit aspiratiilor proprii, descoperite in ritmul specific al fiecarui elev in parte.
IV. Reflectii finale
Modelul propus poate avea vulnerabilitati – dar vulnerabilitatile au, la randul lor, solutii, daca le abordam deschis,
proactiv, cu buna-credinta. Totodata, insa, cred ca este deasupra oricarui
dubiu ca o asemenea varianta de solutie transforma in mod semnificativ dinamica
interactiunii dintre elevi si profesori, in timpul si spatiul educational,
punand in fapt principiul descentralizarii curriculare.
Incepand cu anul 2006, am analizat in extenso aceasta
varianta de solutie la problema descentralizarii curriculare autentice in
numeroase traininguri de leadership educational pe care le-am desfasurat cu
sute de oameni ai scolii – profesori, directori, inspectori, lideri de
sindicat, elevi, studenti, jurnalisti – dar si reprezentanti ai mediului de
afaceri, sub cele mai diverse auspicii: Ministerul Educatiei, Inspectoratul
Scolar al Municipiului Bucuresti, Casa Corpului Didactic a Municipiului
Bucuresti, Federatia Sindicatelor din Invatamant "Spiru Haret",
Institutul Aspen Romania, Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din
Romania, consortiul IRSCA-EDUGATE, saptamanalul "Tribuna
Invatamantului", trainigurile corporatiste etc.
Perceptia generala asupra modelului propus a fost,
dominant, una lucid-pozitiva, temerile sau retinerile tinand indeosebi de
caracterul sau de noutate si, in consecinta de nevoia "schimbarii
mentalitatii" – aspecte cu care sunt intrutotul de acord si in zona carora
pot contribui constructiv, sprijinind direct sau facilitand procese.
Doresc sa accentuez un aspect esential, rezultat din
discutiile cu specialistii si responsabilii din domeniu: aceasta solutie nu
presupune disponibilizari de personal, ci perfectionare si reconversie
profesionala, fapt ce aduce in discutie un alt proiect transformational,
respectiv o strategie noua de dezvoltare a resursei umane in educatie, pornind
de la formarea initiala pe filiera didactica si continuand cu optiuni moderne
de cariera, la indemana personalului didactic.
Astept cu mult interes feedback-ul celor preocupati de
subiect, cu cateva sugestii de civilitate:
- va reamintesc respectuos ca pozitionarea mea in conversatie porneste, principial, de la nevoia transformarii fundamentale, istorice, a educatiei in Romania;
- va adresez rugamintea respectuoasa sa inlocuiti comentariile de tip "modelul e gresit!" cu analiza de tip "cu acest model nu sunt de acord!", oferind argumente și solutii alternative;
- in fine, va adresez rugamintea respectuoasa sa focalizati comentariile pe solutii constructive care, in opinia dumneavoastra, adauga valoare solutiei propuse; mai specific, va invit sa faceti o analiza de tip "puncte tari; puncte slabe; SOLUTII LA PUNCTELE SLABE".
