marți, 4 octombrie 2011

Curat murdar. Garantat Vanghelie




Acesta este un gest civic. A tăcea acum înseamnă a consimţi, laş, la un demers politic impardonabil, greu de calificat în cuvinte decente, care mie îmi transmite două semnale de o gravitate ieşită din comun. De aceea, acum am decis să nu tac. Şi cum binecunoscuta replică pusă de nenea Iancu în rostirea perfăcut-slugarnică, în fond perfidă, a lui Pristanda, pe care am folosit-o în titlu, nu transmite încă suficient de tranşant ceea ce simt, o explicitez printr-un verb făcut celebru de Émile Zola, în 1898:


ACUZ!



I. Pe cine acuzi tu, domnule?!...


Iată pe cine – cu nume şi prenume, direct de la sursă (http://www.cdep.ro/proiecte/2011/500/30/7/pl727.pdf):


deputat PSD: Dumitrescu Cristian-Sorin


senatori PSD: Andronescu Ecaterina, Arcaş Viorel, Belacurencu Trifon, Bota Marius Sorin-Ovidiu, Chelaru Ioan, Coca Laurenţiu Florian, Constantinescu Florin, Cordoş Alexandru, Corlăţean Titus, Crăciun Avram, Daea Petre, Găină Mihăiţă, Lazar Sorin Constantin, Mang Ioan, Marcu Gheorghe, Mardare Radu Cătălin, Marian Valer, Mitrea Miron Tudor, Mîrza Gavril, Moga Nicolae, Nicula Vasile Cosmin, Prunea Nicolae Dănuţ, Rotaru Ion, Saghian Gheorghe, Savu Daniel, Sârbu Ilie, Severin Georgică, Silistru Doina, Şova Dan Coman, Tămagă Constantin, Ţuţuianu Adrian, Valeca Şerban Constantin, Vasilescu Lia Olguţa, Voicu Cătălin



II. De ce te legi de noi, domnule?!...


Iată de ce – negru pe alb, tot direct de la sursă (http://www.cdep.ro/proiecte/2011/500/30/7/pl727.pdf):


Pl-x nr. 537/2011 · Propunere legislativă privind modificarea alin. (1) al art.77 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011


La art. 77, după alin. 1, se introduc următoarele aliniate:


11. Absolvenţii învăţământului liceal cu diplomă de absolvire şi media de absolvire cel puţin nota 7 care nu au promovat examenul de bacalaureat au dreptul să urmeze în universităţi, în condiţiile aprobate de Senatele universitare, un an pregătitor, potrivit programelor de studii de licenţă, organizate legal în universitate, şi programei de bacalaureat.


12. Senatul universitar stabileşte condiţiile de înscriere şi de finanţare a studiilor în anul pregătitor.


13. Absolvenţii anului pregătitor care promovează şi examenul de bacalaureat pot beneficia de echivalarea totală sau parţială a studiilor efectuate în anul I al programului de licenţă şi pot continua studiile, în condiţiile stabilite de Senatul universităţii.


[…]


17. Statul susţine financiar absolvenţii de liceu care se încadrează în prevederile alin. 11 şi 16 cu o finanţare corespunzătoare, cel puţin la nivelul ajutorului de şomaj.²



Pentru mine, două sunt conotaţiile letale ale setului de enunţuri de mai sus:



  • prima – la vedere, pe text: ucide retroactiv, cu puterea legii, valoarea de fond a ²pragului păşit², a accederii în universităţi pe bază de merit autentic, onest, câştigat în primul rând prin convenţia instituită actualmente tot de lege, a promovării examenului naţional de bacalaureat; această anti-logică torsionată violent, a ierarhiilor de valori trântite de pământ şi făcute praf dintr-un condei, este cu atât mai toxică deoarece ea permite, perfid şi fundamental malonest, continuarea studiilor de licenţă cu startul furat pe faţă, la vedere; mai mult, consfinţeşte, tot cu puterea legii, mesajul pervers că şi cu şi fără bac promovat, tot aia e – dă-le-n mă-sa de şcoală adevărată, şi de muncă adevărată, şi de merite adevărate, şi dă-i în mă-sa pe-ăştia cu şefii lor de promoţie şi cu olimpicii lor şi cu tot neamul lor care îndrăznesc să înveţe pe bune, îi facem din lege, lasă că şi pe banii statului!… lugubru peisaj kafkian: urât... urât!...

  • a doua – poate, chiar mai periculoasă decât cea deja semnalată: ilustrează şi confirmă periculos avertismentul lansat în 1797-98 de Francisco Goya, prin titlul unuia din celebrele sale Capricii: ²somnul raţiunii naşte monştri²; dacă arbitrariul, sau incompetenţa, sau interesul politic brutal, sau prostia pură şi simplă investite cu putere aleasă prin vot au forţa să producă astfel de enunţuri ce riscă să devină literă de lege, atunci am motive să pun serios la îndoială buna-credinţă a acestor ²legislatori² faţă de valoarea publică pe care au jurat să o servească, onest şi competent; chiar doresc să trag un semnal de alarmă puternic, cu speranţa că răspunsul civic corect va fi suficient de puternic pentru a stinge acest incipient gest politic nefericit.

III. Cum îţi permiţi să te legi de noi?!... Cine te crezi tu, domnule?!...


Iată cine mă cred.


Am absolvit, în 1980, Liceul ″Fraţii Buzeşti″ din Craiova. Am fost şeful promoţiei acelui an, împreună cu un bun coleg şi prieten. Media generală: peste 9,90.


Am absolvit trei instituţii de învăţământ superior: Academia Tehnică Militară; Universitatea din Bucureşti; Universitatea Harvard din S.U.A. Din prima instituţie am ieşit inginer de calculatoare, ca şef al promoţiei specialităţii mele. Tot aici am primit titlul de doctor inginer, în fiabilitate software. De la a doua instituţie am obţinut o licenţă în matematică-informatică. În fine, de la cea de-a treia instituţie am primit titlul de Master in Public Administration, cu specializare în management strategic şi leadership. În România, am predat cursuri la Academia Tehnică Militară, Colegiul Naţional de Apărare, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative şi Universitatea din Bucureşti. În S.U.A., din 2000 predau cursuri de matematici aplicate în politici publice în programul de vară de la John F. Kennedy School of Government, Universitatea Harvard. Tot Universitatea Harvard mi-a acordat, în 1999, o diplomă de excelenţă pentru felul în care am fost dascălul studenţilor mei (am predat un curs de matematică la Harvard College, ca Teaching Fellow, în semestrul I al anului academic 1998-1999), pe baza evaluărilor finale ale acestora. Procentul celor care primesc în fiecare semestru această recunoaştere este de 3-5% din numărul total al celor care desfăşoară activităţi de predare. Am publicat articole. Am publicat, am îngrijit şi am prefaţat cărţi.


De zece ani coordonez un program educaţional extracurricular, care oferă elevilor de şcoală generală şi liceu oportunitatea de a-şi forma aptitudini şi atitudini de lideri, practicând comunicarea şi lucrul în echipă, negocierea pentru soluţionarea conflictelor, dezvoltarea personală armonioasă. Programul, pe numele său ″Liderii Mileniului Trei″, a devenit în timp o Şcoală de Valori şi Caractere şi este, pentru liceenii care au împlinit 16 ani, o Şcoală de Joburi şi Networking, oferindu-le acestora oportunitatea de a practica meseria de trainer. De şapte ani ţin cursuri practice de formare de leadership cu profesori, directori, inspectori şi lideri sindicali din învăţământul preuniversitar, în cadrul cărora studiile de caz sunt, de fapt, proiecte de transformare a Şcolii ca sistem. În fine, din 2004, prin intervenţii în presă – articole şi interviuri în ziare, la radio sau diverse televiziuni – am pus în discuţia publică o viziune a transformării sistemului educaţional, sub numele de ″Şcoala pe bune″. În cuvinte serioase (necruţător de serioase!) Şcoala pe bune înseamnă, în fond, o Şcoală AUTENTICĂ, adică o Şcoală care, înainte de orice, CULTIVĂ VALORI, iar apoi FOLOSEŞTE şi PLACE. Valorile la care mă raportez eu sunt: încrederea; onestitatea; competenţa; performanţa; curajul acţiunii civice.


Şi îmi pasă de Şcoală. Pe bune.



IV. Cum adică, garantat Vanghelie?!... Faci mişto de noi?!... Cum îţi permiţi, domnule?!...


Nu fac mişto deloc. Uite-aşa: