luni, 28 septembrie 2009

28 septembrie -- Ioana Ene, pe Ziare.com: "Scoateţi proiectele!"





SCOATEŢI PROIECTELE!

Poate ca nici nu puteam avea o dovada mai solida a necesitatii reformarii clasei politice, inclusiv prin reducereea numarului de parlamentari, decat reactiile de dupa anuntul presedintelui privind organizara referendumului din 22 noiembrie.
Politicienii au sarit ca opariti cu smoala, nu doar impotriva dusmanului de moarte, Traian Basescu, ci si impotriva dracului cel mai mare si mai negru pe care si-l pot imagina: atentatul la nemeritatul statut pe care-l au acum. Armata lor, intial derutata, s-a regrupat disperat in jurul catora argumente leit-motiv.
Teme false
Initierea referendumului este o manevra electorala, care nu face decat sa distraga atentia de la temele prezidentialelor, ne spun liberalii si social democratii.
Da, este un proiect de campanie electorala, dar nu e nimic rau in asta. Ce altceva e sau ar trebui sa fie campania electorala decat o perioada in care candidatii sa-si expuna, spre dezbatere, proiectele in baza carora vor sa fie alesi? Sigur, ne-am obisnuit ca prin campanie electorala sa intelegem o licitatie de pomeni si minciuni. Absolut nimeni n-a facut exceptie de la acest pacat, dar acesta este un alt argument in favoarea reformei profunde.
Si, ma rog frumos, de la ce anume distrage atentia acest proiect? Cu alte cuvinte, despre ce ar trebui sa vorbim in campania prezidentiala daca nu despre mari teme, mari proiecte? Reforma constitutionala, premisa pentru reforma statului si a clasei politice, este sau nu o tema de baza intr-o tara aflata in criza institutionala grava?
Dar ce, referendumul o sa reduca somajul si o sa mareasca salariile? De parca atunci cand esti flamand trebuie sa nici nu te mai speli. Culmea, intrebarea tamp tendentioasa, pe care am auzit-o din gura unuia dintre cei mai abjecti jurnalisti ai momentului are un raspuns pozitiv.
Da, pe termen lung, reformele acestea, avand ca punct de plecare referendumul, pot aduce guvernanti mai performanti cu respect mai mare pentru banul public, un proces legislativ mai eficient si mai suplu al unui Parlament in care se va intra dupa o concurenta mai stransa, si, in final, pot avea ca rezultat o Romanie mai prospera, in care se fura mai putin, se munceste mai eficient si se chiverniseste mai bine. Drumul este foarte lung si plin de obstacole, dar exista o singura garantie: o Romanie nereformata nu va fi nici mai prospera, nici mai eficienta.
De ce tocmai acum, daca, oricum, reforma constitutionala nu ar putea deveni fapt implinit mai repede de 4 ani? Orice calatorie de 10 mii de kilometri incepe cu un prim pas. Daca nu facem acum primul pas, reforma nu va fi fapt implinit nici peste 5 ani, nici peste 6 nici peste 100.
De ce e nevoie de referendum cat timp numarul de parlamentari poate fi redus prin lege? Desigur, dar cine sa o faca? Referendumul este esential pentru a pune presiune pe un Parlament si pe o clasa politica nereformate si antireformiste, pentru a forta politicienii sa faca ceva impotriva interesului lor. Altfel nu se poate. Uitati-va ce a ajuns votul uninominal dupa ce referendumul pe aceasta tema a esuat!
Ion Iliescu, altfel un campion al democratiei, ne spune ca referendumul e nedemocratic. Sa fim seriosi, Traian Basescu nu a impus unicameralismul si reducerea numarului de parlamentari prin decret, iar referendumul este, prin excelenta, o manifestare democratica. Da, este si o modalitatea de a aduce oamenii la vot, insa prezenta mare este benefica democratiei.
Si, odata ajunsi la vot, romanii care zic Da la referendum nu e obligatoriu sa voteze si la prezidentiale si, cu atat mai putin, sa-l voteze pe Traian Basescu. Pot sa lase alb votul pentru presedinte sau sa opteze pentu oricare dintre contracandidatii sai. Dar daca il vor alege totusi pe Traian Basescu, inseamna ca nu le-a oferit nimeni ceva mai bun. Asta ar trebui sa-i preocupe cel mai tare pe domnii Geoana, Antonescu si Iliescu: sa ofere ceva mai bun.
Ceva mai bun
Nu inteleg ce-i impiedica pe ceilalti candidati sa scoata si ei proiecte care sa reflecte viziunea proprie despre reformarea Romaniei in limitele prerogativelor prezidentiale. Sau din punctul lor de vedere Romania nu trebuie reformata, ii multumeste?
Jos Basescu! nu-i proiect. "Un presedinte altfel" e cel mult un titlu de proiect insa, deocamdata, fara continut. "50 de mii case sociale" nu e cu nimic altceva decat "salarii cu 50% mai mari pentru profesori", adica minciuna in care a cazut, chiar in toamna trecuta, si Traian Basescu.
In aceasi timp insa, presedintele este singurul care a patronat cercetari de proportii, pe teme sociale, privind educatia, problemele constitutionale sau ale sanatatii, si in baza carora a lansat in dezbaterea publica teme importante. Daca ii inventariem cu atata grija pacatele, trebuie sa-i recunoastem si meritele.
Nimeni nu putea impiedica nici PSD si nici PNL sa initieze astfel de cercetari, sa intruneasca astfel de comisii de profesionisti care sa emita setul de diagnostice si propuneri in baza carora sa construiasca un proiect inchegat: viziunea lor despre Romania. Ca sa avem ce discuta cu adevarat in campanie.
Asa ca domnilor candidati, domnilor lideri de patide, in loc sa muriti de grija lui Traian Basescu, in loc sa va consumati energia pentru a discredita un proiect, nu aveti decat sa veniti cu proiecte mai bune, mai convingatoare, mai complete.
Nu aveti decat sa ne aratati care este Romania pe care o concepeti, pe care vreti sa o pastoriti. Domnilor, scoateti poiectele de substanta pentru fundatia Romaniei, ca sa ridicam apoi o suprastructura sanatoasa! Scoateti proiectele care sa reabiliteze chiar notiunile de politica si campanie electroala!
Eu una voi vota candidatul care vine cu proiectul cel mai bun.


marți, 22 septembrie 2009

22 septembrie -- Ioana Ene, pe Ziare.com: "De ce trebuie să plece Ecaterina Andronescu "

De ce trebuie să plece Ecaterina Andronescu

Cu o pirueta facuta in extremis Ecaterina Andronescu a reusit din nou sa evite evacuarea din Guvern. Ordinul de epurare politica in scoli si incercarea de a sustrage din Legea Educatiei Nationale doua articole cu incompatibilitati care o priveau direct sunt doua erori care ar fi justitificat pe deplin inlocuirea sa dincolo de orice strategii politice ale PD-L. Aceste doua motive sunt insa doar simptomele evidente ale bolii care o face pe d-na Andronescu incompatibila cu ministerul Educatei in acest moment, cel putin.

D-na Andronescu este intruchiparea antireformisului (garantat Vanghelie). Poate cu bunacredinta si cu sinceritate totala, domnia sa este incapabila sa conceapa necesitatea si caile reformei fara de care invatamantul romanesc se sufoca in mediocritate si irelevanta. Codul Educatiei pe care il concepuse intial era doar o cosmetizare subtire a prevederilor de acum.

A introdus in lege o parte dintre principiile "pachetului Miclea" doar fortata, sub amenintarea demiterii. Chiar si asa a resusit sa salveze partial politizarea sistemului prin atributiile foarte importante pe care le pastreaza inspectorul scolar judetean.

Ei bine, ministrul care ar da foc prevederilor reformiste ar trebui acum sa le puna in practica. De fapt, soarta Legii Educatiei Nationale depinde in mod esential si direct de minister. Acesta trebuie, in primul rand, sa elaboreze normele metodologice de aplicare a legii. Operatiunea poate dura, practic, oricat si chiar poate ajunge sa denatureze unele dintre prevederi.

Dar sa zicem ca apar pana la urma si normele de aplicare. Urmeaza modificarea programelor, care trebuie data pe mana unor oameni deschisi la minte, care sa intelega conceptul reformei, care pune accent pe adaptarea sociala a elevilor, pe abilitatile de comunicare si de folosire a computerului.

Dupa modificarea programelor, daca ea va fi bine facuta, ar trebui sa urmeze curatenia in corpul profesoral care va ramane supradimensionat in raport cu necesarul mult miscorat. Pe ce criterii? Cum si cine ii va pastra pe acei profesori care sa poate uita deceniile de invatamant invechit si sa-i invete pe copii cu metode noi, cu mentalitati noi astfel incat reforma sa fie reala?

In invatamantul universitar trebuie aplicate la sange incompatibilitatile. Cum sa asteptam asta de la un ministru lovit in plin de o astfel de incompatibilitate?

Una pestea alta, in calea aplicarii efective a Legii Educatiei Nationale stau o multime de obstacole si de pericole pe care le poate depasi doar o vointa politica de fier. Iar o asemenea vointa politica nu poate avea decat un om care crede cu toata fiinta lui in necesitatea si principiile reformei.

Ecaterina Andronescu nu este, cu siguranta, acel om, ba dimpotriva, este omul care pune cate obstacole poate in calea reformei. Tot timpul pe care domnia sa il va mai petrece la carma ministerului este un timp pierdut pentru reforma.

Ar fi suficienta inlocuirea Ecaterinei Andronescu pentru ca reforma sa capete o sansa? Are PSD vreun om cu vointa politica reformatoare de neinfrant? Eu nu-l stiu. Asa ca nici plecarea d-nei Andronescu nu este o garantie. Ar fi insa, in mod cert, un semnal de fermitate si vointa politica reformista din partea premierului. Emil Boc nu a dovedit deocamdata nici una, nici alta.

Asa ca, ma tem, in privinta legii educatiei, ce e mai greu de-abia va incepe dupa promulgare, iar sansele ca reforma sa devina din litera pe hartie fapt implinit nu sunt foarte mari.

http://www.ziare.com/actual/opinii/09-22-2009/de-ce-trebuie-sa-plece-ecaterina-andronescu-893456

vineri, 18 septembrie 2009

18 septembrie -- Mircea Miclea, în "Adevărul": "Nu cred într-un Guvern politic"













Mircea Miclea: „Nu cred într-un Guvern politic”


Fostul ministru al Educaţiei spune că nu a acceptat şi că nici nu va mai accepta să facă parte dintr-un executiv format din oameni politici. El crede că învăţământul românesc începe să preocupe din ce în ce mai mult electoratul.


Autor al unuia dintre Codurile avute în vedere la elaborarea proiectului de lege privind Educaţia, asupra căruia Guvernul şi-a asumat răspunderea săptămâna aceasta, Mircea Miclea este convins că România poate ieşi din criză numai cu un guvern de tehnocraţi.


El spune că interesul politicienilor este, mai degrabă, acela de a avea acces la resursele financiare decât de a rezolva problemele sistemului pe care îl coordonează. Mircea Miclea afirmă că şeful statului a fost şi este adeptul unei asemenea soluţii, însă dacă ar fi impus-o în decembrie 2008, şi-ar fi „pus în cap” toate partidele.


Fostul ministru al Educaţiei a declarat „La masa Adevărului” că a refuzat să facă parte dintr-un Guvern politic şi că este hotărât să nu mai accepte un portofoliu ministerial într-un astfel de cabinet. Referindu-se la sistemul universitar, Miclea atrage atenţia că impostura are două caracteristici: se înmulţeşte prin clonare şi se polarizazeză atunci când o ataci.


http://www.adevarul.ro/articole/mircea-miclea-nu-cred-intr-un-guvern-politic.html

joi, 17 septembrie 2009

18 septembrie -- Ioana Ene, pe Ziare.com: "EPURARE POLITICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT"












Epurare politică în învăţământ

De ce e atat de necesara depolitizarea reala a invatamantului, o adevarata cheie a reformei educatiei? S-a "straduit" sa ne demonstreze d-na Ecaterina Andronescu, cu numai cateva zile inainte ca noua Lege a Educatiei Nationale sa intre in vigoare.
Printr-o semnatura pe un ordin abuziv, atat in virtutea actualei legi a invatamtnului, cat si a celei viitoare, ministrul Educatiei si-a asigurat controlul politic in scoli cel putin pana la alegerile prezidentiale.Ordinul cu pricina spune asa: "incepand cu data intrarii in vigoare a prezentului ordin, inceteaza toate detasarile in interesul invatamantului pentru functiile de conducere din unitatile de invatamant preuniversitar de stat si pentru functiile de indrumare si control din inspectoratele scolare dispuse pentru anul scolar 2009-2010 prin decizie a inspectoratului scolar general".
Cu alte cuvinte, sunt inlocuiti toti directorii si inspectorii numiti de inspectoratele scolare, 16 mii de oameni, pentru a fi inlocuiti cu altii numiti direct de ministrul Educatiei. Inlocuirile au fost in toate cazurile nemotivate, au coborat pana la nivelul gradinitelor, unde valul demiterilor abuzive a inceput naucitor in ultimele zile inainte de inceperea anului scolar, si incalca actuala lege a invatamantului potrivit careia numai inspectoratele scolare au dreptul sa faca astfel de numiri si demiteri. Prin ordin de ministru, d-na Andronescu incalca o lege organica.
Legea Educatiei Nationale, pentru care guvernul si-a asumat raspunderea, prevede ca directorii scolilor vor fi alesi de consiliile de administratie ale acestora, alcatuite din profesori, parinti si autoritati locale. Dar consiliile acestea inca nu exista, ele trebuie sa se formeze mai intai, sa decida organizarea concursurilor, sa le organizeze efectiv, sa aleaga un candidat. Este un proces care cere timp, mult mai mult deca cel ramas pana la alegerile prezidentiale. In plus, un director aflat in functie poate capta bunavointa consiliului de administratie pentru ca, dupa ce a fost confirmat in functie, sa serveasca cu abilitate si fidelitate interesele politice ale PSD.
Ce pot face directorii de scoli pentru un partid? Sunt factori importanti de influenta, mai ales in mediile mai putin "saltate" unde preotul, dascalul si doctorul sunt un fel de supraoameni cu un cuvant foarte greu. Este exact motivul pentru d-na Andronescu a comis acest abuz in buza alegerilor prezidentiale, in scoli, gradinite si la nivelul inspectoratului, o adevarata epurare politica a celor cu fidelitate mai mica de 110% pentru PSD.
Ministerul Educatiei a incercat intai sa musamalizeze epurarea cu o minciuna: nu s-ar fi cerut decat listele cu directori si inspectori, insotite cu CV-urile acestora. "Vrem sa ne convingem ca cei numiti in functie sunt in regula, ca au CV-urile corespunzatoare", explica secretarul de stat Doina Pana. Ordinul citat mai sus spune insa cu totul si cu totul altceva.
Va aduceti aminte cu cata inversunare a incercat Ecaterina Andronescu sa elimine din noua lege orice prevedere de depolitizare si descentralizare. In Codul Andronescu, de la director, la femeia de serviciu din scoala erau la mana factorului politic. In forma finala, Legea Educatiei Nationale face o jumatate de pas inainte. Directorul este numit de consiliul de administratie al scolii care il poate si demite. In schimb, inspectorii scolari generali raman cu atributii foate extinse de control asupra invatamntului, mana lunga a politicului in invatamant.
Sigur, d-na Andronescu si-ar fi dorit sa fie si mai lunga, ca dovada acum trece chiar peste inspectoratele scolare pentru a desavarsi politizarea preelectorala a educatiei.
Ordinul acesta, care contravine fundamental spiritului si literei noii legi, echivaleaza cu o declaratie prin care Ecaterina Andronescu anunta explicit ca nu va aplica masurile de reforma a educatiei, condamnate sa ramana litera moarta in timpul mandatului sau.

miercuri, 16 septembrie 2009

16 septembrie. Descentralizare managerială "comprehensivă", marca M.E.C.I.: una vorbim, alta fumăm!...

























NO COMMENT!...


"Adevărul", 16 septembrie: Scoateţi proastele obiceiuri din şcoli!



































15 septembrie 2009: Primul-ministru, în Parlamentul României








Transcrierea discursului susţinut de primul-ministru Emil Boc cu ocazia angajării răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii Educaţiei Naţionale

Domnule Preşedinte al Senatului,
Doamnă Preşedinte a Camerei Deputaţilor,
Doamnelor şi domnilor miniştri,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Doamnelor şi domnilor,

[...]

Reforma sistemului educaţional face parte din angajamentul de reformă a statului român. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când ne-am câştigat şi recâştigat libertatea. România este o ţară europeană liberă. Am scăpat de statul opresiv comunist, dar statul de azi i-a moştenit destule metehne - şi vom face astăzi referire şi la salarizare unică, şi la agenţiile guvernamentale apărute ca ciupercile după ploaie în sistemul nostru instituţional şi care, practic, au paralizat, în multe domenii funcţionarea statului.

Statul român de azi nu este nici suficient de european, şi nici îndeajuns de folositor cetăţenilor săi. Statul, şi nu cetăţeanul, a fost marele beneficiar al ultimilor 20 de ani. Statul român, astăzi, este puţin pentru foarte mulţi şi este foarte mult pentru puţini! Statul a lucrat mai mult în favoarea lui decât în slujba cetăţeanului. Am auzit, după 1989, foarte multe guverne, foarte mulţi oameni politici care au spus ceea ce spunem şi noi: statul român trebuie reformat. Din nefericire, aceste cuvinte, în decursul timpului, nu au schimbat lucrurile în fond şi pe fond, în România. Acum, nu mai putem amâna! 20 de ani au fost de ajuns! Acum, este timpul faptelor! De aceea, Guvernul pe care îl reprezint nu mai vorbeşte de lucruri abstracte, nu vine în faţa Parlamentului să facă declaraţii de intenţii, vine în faţa dumneavoastră, cu trei proiecte majore de reformare a statului român şi pentru care vă cerem astăzi încrederea!

[...]

Legea Educaţiei Naţionale este proiectul pe care îl voi prezenta în cele ce urmează şi asupra căruia Guvernul îşi va angaja răspunderea, în temeiul articolului nr. 114 din Constituţie. La baza realizării proiectului de lege care vizează educaţia naţională stau Pactul Naţional pentru Educaţie şi Strategia Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii, ambele documente asumate în cadrul Programului de guvernare. Poate este un caz unic când, cu privire la un domeniu, există un consens politic cu privire la ceea ce avem de făcut, şi anume: consensul politic a fost câştigat în 2008, când s-a semnat Pactul Naţional pentru Educaţie de către toate partidele parlamentare. Programul de guvernare se subsumează şi include Pactul Naţional pentru Educaţie, iar Legea Educaţiei Naţionale, cu care venim în faţa dumneavoastră, este o aplicare a ceea ce noi am decis, am convenit, a ceea ce noi - partidele politice parlamentare, dar şi organizaţii sindicale şi ONG-uri - anul trecut, în 2008, am căzut de acord că trebuie făcut pentru reformarea sistemului educaţional. De aceea, în minutele care urmează, voi prezenta foarte pe scurt câteva din elementele structurale ale proiectului de lege şi care, aşa cum am spus, se încadrează în strategia Programului de guvernare.

[...]

luni, 14 septembrie 2009

14 septembrie 2009: Guvernul a aprobat proiectul Legii Educaţiei Naţionale










Guvernul a aprobat proiectul Legii Educaţiei Naţionale


Guvernul a aprobat peste 50 de amendamente dintre cele depuse de grupurile parlamentare la proiectul Legii Educaţiei Naţionale, a anunţat Ioana Muntean, purtătorul de cuvânt al Guvernului, la finalul şedinţei de guvern.
Unul dintre amendamentele acceptate stabileşte finanţarea, de către stat, a grădiniţelor şi învăţământului obligatoriu, clasele I-X, inclusiv pentru instituţiile de învăţământ particulare acreditate, pe principiul „finanţarea urmează preşcolarul sau elevul”.
Un alt amendament se referă la componenţa consiliului de administraţie al şcolii, care va cuprinde o treime cadre didactice, o treime reprezentanţi ai autorităţilor locale şi o treime reprezentanţi ai părinţilor. Consiliul de administraţie al şcolii va alege directorul, ca parte a procesului de descentralizare.
Directorul şcolii nu va putea să facă parte dintr-un partid politic pe durata mandatului, astfel încât „actualii directori care sunt membri de partid au termen 45 de zile pentru a opta între funcţia de director şi cea de membru de partid”, a precizat purtătorul de cuvânt al Guvernului. În plus, persoanele care ocupă o funcţie de demnitate publică nu pot exercita nici una dintre funcţiile de conducere din cadrul universităţii şi trebuie să aleagă între cele două funcţii.
Potrivit unui alt amendament, proiectele planurilor de şcolarizare pentru toate unităţile de învăţământ din aria geografică proprie vor fi aprobate pe baza unor analize de nevoi, realizate de consiliile locale, în ceea ce priveşte opţiunile elevilor pentru o unitate de învăţământ sau alta, evoluţiile demografice, situaţia spaţiilor de şcolarizare şi a surselor de finanţare.
Programele şcolare vor acoperi maxim 75% din numărul de ore alocat disciplinelor, urmând ca 25% din ore să fie alocat cadrului didactic pentru individualizarea modului de predare, profesorul putând, astfel, să se focalizeze pe elev şi pe nevoile lui de învăţare.
Obligaţia de a frecventa învăţământul obligatoriu de 10 clase, la forma de zi, încetează la 18 ani. În acelaşi timp, pentru copiii şi tinerii capabili de performanţe deosebite vor fi create programe educative care să le respecte particularităţile de învăţare.
Un alt amendament important aprobat astăzi de Guvern se referă la faptul că posturile naţionale publice de radio şi televiziune vor difuza, zilnic, cel puţin 4 ore de emisiuni cu caracter educaţional, a mai anunţat Ioana Muntean.

duminică, 13 septembrie 2009

14 septembrie -- Ioana Ene, pe Ziare.com: Încă un an şcolar nereformat











Încă un an şcolar nereformat


Incepe inca un an scolar nereformat. Elevii se intorc in banci pentru a fi din nou bombardati cu informatii mult prea multe si in majoritate inutile, care sa-i plictiseasca si sa le striveasca si micul interes pentru scoala pe care il mai au, poate. Pentru a fi din nou indopati cu teorie in timp ce sunt privati de cunostinte si depinderi vitale pentru adaptarea lor sociala, pentru supravietuirea intr-o lume complet diferita de cea a anilor '80, nivel la care au ramas programele si metodele din educatia romaneasca.
Or fi fost minunate, dar sunt depasite, precum o masina construita acum 30 de ani, o bijuterie pe atunci, dar care acum nu face decat sa ingreuneaze traficul si sa polueaze mediul. Elevii se intalnesc cu aceiasi profesori in mare majoritate plictisiti, obositi, dezamagiti, plafonati si fara speranta. Asta in ipoteza ca nu sunt si incompetenti, esuati in invatamant pentru ca nu le-a iesit ceva mai banos. Aceiasi profesori care, mintiti in toamna anului trecut, se vad din nou la coada ierarhiei sociale, prin plasarea in jumatatea de jos a grilei salarizarii bugetarilor.Incepe din nou anul scolar sub amenintarea unei greve care, chiar daca nu va deveni fapt implinit, va fi starea de spirit reala a dascalilor.
Si in aceasta toamna, mare parte dintre elevi se intorc in scoli nerenovate, in curs de renovare sau, in orice caz, prost dotate. Da, nu se poate face scoala in secolul al XXI-lea fara calculator, chiar daca asa ceva era perfect posibil acum 20 de ani. Pur si simplu traim alte vremuri, iar scoala romaneasca nu are infrastrctura adaptata lor.Veti spune ca anul acesta exista macar speranta unei reformari a invatamatului, conform legii pe care guvernul urmeaza sa-si asume raspunderea.
Legea este intr-adevar un pas inainte, insa nu unul decisiv cat timp d-na Andronescu pare sa fi reusit sa eludeze, cel putin deocamdata, un principiu fundamental pentru reforma gandita de comisia Miclea: depolitizarea invatamantului. Daca si in varianta finala a legii educatia va ramane sub cotrolul absolut al inspectorilor scolari numiti politic de ministrul Educatiei, ma tem ca mare scofala nu facem.
Pentru ca intr-un invatamant politizat nu are cum sa domine competenta, iar fara competenta nu are cine sa faca reforma programelor si sa-i invete pe copii lucruri cu adevarat utile intr-o maniera care sa-i capteze si sa le fixexe informatia in minte.
Si, dincolo de politizare, cum sa aduci la catedra tineri competenti cat timp le oferi aceleasi salarii de mizerie care transforma munca la catedra intr-un sport extrem de supravietuire si masochist pe deasupra? Si totusi, au fost mariti coeficientii de salarizare de la Parlament, nu cei ai profesorilor.
Degeaba bifam reforma, daca aplicarea ei este practic imposbila, din cauza infrastructurii, a motivarii angajatilor, dar si a lipsei de vointa politica. N-ar fi, de atfel, singura lege ramasa doar pe hartie.
Deocamdata, anul scolar incepe la fel de cenusiu ca de fiecare data.

13 septembrie. Adriana Toma, pe Ziare.com; Mihail Neamţu, pe Hotnews.ro -- România-2009: "comunism mascat"... "comunism rezidual"...












Copiii de ieri nu mai sunt

"[...]

Dacă suntem sinceri cu noi înşine şi tăiem norul gros al ipocriziei ce umbreşte realitatea, o să ajungem la o singură concluzie: cei pe care îi criticăm atât şi nu contenim să-i comparăm cu noi, să-i comparăm cu generaţii cu care nu au nimic în comun, cei pe care îi descumpănim şi asupra cărora facem presiuni, de la care aşteptăm marea democraţie şi libertate sunt victimele noastre comune. Ei sunt preţul pe care încă nu l-am plătit în graba noastră de la un comunism crâncen la unul mascat... "

http://www.ziare.com/actual/opinii/09-13-2009/copiii-de-ieri-nu-mai-sunt-884488

















Sindicatul risipei naţionale

"[...]

A bloca alegerile prezidenţiale şi a cere greva generală, cand ţara s-a împrumutat cu peste 10 miliarde de la FMI, denotă gradul maxim de iresponsabilitate. Când însă clasa magistraţilor cauţionează această retorică sindicalistă, avem dovada ultimă a descalificării la care ne-a adus mentalitatea parazitară a comunismului rezidual."

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6138208-sindicatul-risipei-nationale.htm

(articol comunicat de dl prof. dr. ing. Nicolae Drăgulănescu)

vineri, 4 septembrie 2009

4 septembrie - Daniel Funeriu, pe Ziare.com: "Sistemul educaţional din România, de proastă calitate"








Sistemul educational din Romania are patru caracteristici: este ineficient, nerelevant, inechitabil si de proasta calitate, a declarat, la TV Ziare.com, Daniel Funeriu, vicepresedinte al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza si Elaborarea Politicilor din Domeniile Educatiei si Cercetarii.
"Sistemul de invatamant are patru caracteristici: este ineficient, nerelevant, inechitabil si de proasta calitate acesta este diagnosticul pus de specialistii din comisia prezidentiala", a declarat Daniel Funeriu, pentru TV Ziare.com.
Invatamantul este irelevant deoarece copii invata la scoala lucruri care nu le servesc mai tarziu si este inechitabil, in sensul ca exista diferente enorme intre mediul urban si cel rural, a explicat Funeriu.
Pachetul de legi pentru educatie asumat de Guvern, ca strategie de reforma educationala, prevede obligativitatea invatamantului de zece clase, pentru ca elevii care doresc sa munceasca de la 16 ani sa o poata face si pentru reducerea abandonului scolar, sustine Funeriu.
"Este foarte important sa avem un invatamant obligatoriu pana la 16 ani, pentru ca de la 16 ani poti sa lucrezi. De ce sa tii copii in scoala peste varsta la care pot sa lucreze?", a declarat Funeriu.
Acesta adauga ca cea mai larg deschisa usa privind abandonul scolar este trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a, pachetul legislativ urmand sa inchida aceasta usa. "Decizia a fost sa ducem scoala mai aproape de elev", a subliniat Funeriu.
In ceea ce priveste numirea directorilor scolari, legislatia prevede depolitizarea acestor functii, sustine Funeriu. Directorii vor fi numiti dintr-un consiliu compus 50% din profesori, 50% din comunitatea locala si de finantator, adica primariile, pentru a elimina ingerintele politice care vin dinspre inspectorat.
Funeriu sustine ca sistemul de evaluare al elevilor este profund modificat, conform pachetului de legi pe educatie, si modul in care a fost prevazut merge tocmai "pe ideea de a separa graul de neghina".
Intrebat de cititorii Ziare.com daca fiica cea mica a presedintelui, Elena Basescu, este un produs al sistemului educational al timpului sau, Funeriu a raspuns:"Eba este un produs al sistemului educational al timpului sau, ca si zeci si sute de alti copii din Romania, cu calitatile si defectele lor", a declarat Funeriu.

miercuri, 2 septembrie 2009

2 septembrie: Declaraţii de presă susţinute de primul-ministru Emil Boc, la finalul şedinţei de Guvern























Emil Boc: Bună seara! Am încheiat şedinţa de guvern şi o să vă prezint câteva concluzii, urmând ca, în continuare, colega mea să vă răspundă la restul întrebărilor. Guvernul a decis să îşi asume răspunderea în faţa parlamentului pe trei proiecte de lege. Proiectele cu privire la care guvernul îşi va asuma răspunderea sunt următoarele: 1) proiectul de lege privind educaţia naţională; 2) proiectul de lege privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice; 3) proiectul de lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea Acordului-cadru cu Comisia Europeană şi FMI. Câteva cuvinte despre fiecare proiect de lege.
Proiectul de lege privind educaţia naţională. Încă din start vreau să fac precizarea că acest proiect de lege privind educaţia naţională are ca punct de plecare Pactul Naţional pentru Educaţie, aşa cum este el precizat în programul de guvernare, şi strategia, educaţia şi cercetarea pentru societatea cunoaşterii, elaborată (această strategie), în baza Pactului, de către Comisia Miclea şi care face parte din programul de guvernare. Principalele axe care au fost preluate din programul de guvernare, din Pactul Naţional pentru Educaţie şi din Strategia "Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii" sunt următoarele:
În învăţământul preuniversitar şi educaţia permanentă:
În primul rând, învăţământul obligatoriu este de zece clase, dar avem şi obligativitatea grupei pregătitoare.
În al doilea rând, curriculumul este centrat pe cele opt competenţe /cheie/ agreate la nivelul UE, ce practic vor schimba din temelii modul în care vor învăţa copiii noştri din manualele, care vor fi axate nu pe aspecte cantitative, ci pe aspecte calitative, să înveţe cum să înveţe, să li se dezvolte spiritul creativ, să nu mai fie doar o masă amorfă care trebuie să recepteze informaţii cantitative, ci, dimpotrivă, învăţământul să îi formeze pentru viaţă şi să îi pregătească cu abilităţi de comunicare, cu abilităţi digitale, specifice secolului în care trăim şi, nu în ultimul rând, cu spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, cu creativitate şi imaginţie şi mai puţin accent pe ceea ce avem acum, şi anume cât mai multă informaţie, cât mai mult material pentru a toci, aşa cum eram obişnuiţi să spunem. Acum avem bibliotecă virtuală, putem lua de pe internet informaţiile. Important este să ne formăm şi să formăm copiii noştri ca şi oameni şi să îi învăţăm cu deprinderile specifice societăţii în care trăim.
Trei, aplicarea principiului: finanţarea urmează elevul şi pentru învăţământul privat, nu numai pentru cel de stat. Statul susţine calitatea educaţiei, indiferent de tipul de capital al furnizorului de educaţie.
În al patrulea rând, schema de finanţare a învăţământului preuniversitar este modernă şi eficientă şi are la bază trei tipuri de finanţare: a) finanţarea de bază, în funcţie de costuri standard per elev sau preşcolar; b) finanţarea complementară, pentru investiţii şi c) finanţarea suplimentară pentru premierea şcolilor, inclusiv sau de performanţă.
În al cincilea rând, constituirea bibliotecii şcolare virtuale, prin care toţi elevii vor avea acces la toate resursele de învăţare în format digital.
În al şaselea rând, evaluarea prin teste de tip internaţional.
În al şaptelea rând, evaluarea după fiecare ciclu curricular, pentru stabilirea planurilor individualizate de învăţare, adică, de la grădiniţă şi continuând cu învăţământul gimnazial şi secundar, părintele va primi în permanenţă un raport cu privire la evoluţia educaţională a copilului. Acest portofoliu educaţional va urmări copilul pe toată perioada de învăţare, vom putea să corectăm şi vom putea să îl îndrumăm spre cea mai bună profesie pe care o poate avea, vom putea să îi corectăm din timp eventualele lacune pe care le are. Punem accentul pe aspectul formativ al educaţiei copilului, adică nu ne interesează doar să reproducă, cum este acum, nişte informaţii, ci ne interesează să vedem formarea lui în timp şi, unde are probleme, să îl ajutăm pentru a le putea corecta.
În al optulea rând, aşa cum spuneam, introducerea portofoliului de educaţie permanentă.
În al noulea rând, constituirea şi competenţele consiliului de administrare a şcolilor au fost astfel concepute astfel încât să asigure eficienţa conducerii şcolilor.
În al zecelea rând, constituirea consorţiilor şcolare pentru a facilita mobilitatea cadrelor didactice în cadrul sistemului de învăţământ şi a le proteja de impactul declinului demografic.
În al unsprezecelea rând, alocarea a 7% din PIB pentru educaţie la toate nivelurile, asta înseamnă şi învăţământul preuniversitar, dar şi cercetarea. 6% pentru învăţământ, 1% pentru cercetare, deci în total 7%.
Doisprezece: mecansime de recunoaştere a învăţării nonformale şi informală.
Treisprezece: accentul pus pe educaţia timpurie, şi aici amintesc obligativitatea grupei pregătitoare, înfiinţare centrelor de resurse pentru părinţi în cadrul grădiniţelor, evaluarea formativă comprehensivă.
În al paisprezecelea rând, stimularea educaţiei permanente.
În al cincisprezecelea rând, utilizarea unui post public TV şi a unui post public de radio pentru educaţia permanentă.
În al şaisprezecelea rând, stabilirea bazei legale pentru Programul "Şcoală după şcoală".
În al şaptesprezecelea rând, depolitizarea directorilor de şcoli.
În al optisprezecelea rând, curriculumul la decizia şcolii este de 20% în învăţământul preuniversitar. Asta ce înseamnă? Că 20% din ce vor învăţa copiii noştri se va stabili la nivel local de către şcoală, consiliu de administraţie, comunitatea economică, consiliul local, adică toţi cei care cunosc cel mai bine particularităţile locului şi de ce specialişti au nevoie să formeze în comunitatea respectivă. 60% este curriculum naţional, 20% curriculum opţional, adică dintr-o listă de materii se aleg un număr, iar 20% rămâne la decizia şcolii. Este un pas extrem de important şi pe această descentralizare a ceea ce vor învăţa copiii noştri, şi să fie mult mai aplicat, şi care să ţină cont de nevoile copiilor, de nevoile şcolii, de nevoile comunităţii, de nevoile noastre, ale tuturor.
- În privinţa învăţământului superior: au fost preluate în Legea educaţiei naţionale, din Pact şi Strategie, aşa cum am menţionat, următoarele lucruri cel puţin:
1) diferenţierea universităţilor în patru categorii;
2) creşterea autonomiei universitare, prin împuternicirea Senatului, să se stabilească structura internă a universităţilor;
3) înfiinţarea Registrului Matricial unic, care este o bază de date electronică, cu toţi studenţii, de la toate universităţile acreditate, care face transparent traseul lor educaţional şi împiedică falsificarea diplomelor;
4) finanţarea multianuală pe cicluri de studii;
5) constituirea Codului Naţional al Calificărilor;
6) sistem de împrumuturi pentru studenţi;
7) încurajarea cercetării ştiinţifice universitare, de exemplu, 30% din valoarea grant-ului de cercetare obţinut prin competiţie, acordat în momentul semnării contractului şi nu se modifică cuantumul regiei, pe parcursul derulării grant-ului;
8) definirea răspunderii publice a universităţilor şi penalizările asociate, dacă se face abuz de autonomie şi se încalcă răspunderea publică. Adică aici am pus sancţiuni precise pentru ceea ce înseamnă depăşirea limitelor autonomiei universitare, mergând de la suspendarea rectorului până la desfiinţarea universităţii. Adică chestiuni precise şi punctuale şi care vor scoate definitiv din practica românească genul de activităţi "Spiru Haret", care au dat şi dau încă atâtea bătăi de cap multor studenţi, părinţi şi cadre didactice.
9) În al nouălea rând, elaborarea Codului de Etică, raportul anual al rectorului privind repectarea eticii şi anularea concursurilor obţinute prin plagiat sau pe bază de incompatibilităţi. Este foarte clar că oricine a realizat un plagiat îşi pierde titlul universitar, indiferent în ce fază se află şi pe ce post există, iar în acelaşi timp există un raport anual al rectorului cu privire la starea universităţii şi modul în care etica universitară este respectată.
10) În al zecelea rând, ierarhizarea programelor de studiu.
11) În al unsprezecelea rând, implementarea opţională, la nivel de cartă, a sistemului managerial în conducerea universităţilor. Asta ce înseamnă? Că senatele universităţilor, prin cartă, vor putea decide ce tip de conducere universitară promovează: sistemul colegial sau sistemul managerial.
12) În al doisprezecelea rând, se înfiinţează un sistem de indicatori statistici, prin care se monitorizează permanent starea învăţământului superior.
13) În al treisprezecelea rând, se elimină condiţiile de vechime pentru ocuparea poziţiilor didactice în învăţământul superior, pentru cei care provin din învăţământul superior. Cu alte cuvinte, nu va mai exista o condiţie de vechime pentru a ajunge lector, conferenţiar universitar sau profesor universitar. Criteriile care vor prevala vor fi cele care vor ţine cont exclusiv de performanţa academică, de capacitatea de a produce lucrări ştiinţifice, de capacitatea de a avea recunoaştere internă şi internaţională, indiferent de vârsta pe care o ai. Vechimea în funcţie nu mai este un criteriu absolut, de care să depindă promovarea unei persoane. Este o mutaţie iarăşi substanţială, fundamentală, în ceea ce înseamnă evoluţia învăţământului superior românesc. Adică un om competent nu va trebui să aştepte să treacă anii fizici pentru a ajunge în vârful ierarhiei universitare, după cum simpla trecerea timpului nu va conduce la obţinerea unui titlu universitar. Vei obţine un titlu universitar dacă ai performanţă academică şi ştiinţifică, pentru că asta înseamnă, în ultimă instanţă, să faci învăţământ superior. Şi acest lucru va schimba, repet, din temelii învăţământul superior din România.
14) În al paisprezecelea rând, o persoană nu poate ocupa de rector sau decan mai mult de două mandate, punct, fără alte completări, fără alte adăogiri, aşa cum au existat până acum. Vârsta legală de pensionare în învăţământul universitar este cea potrivit legii, iar profesorii universitari şi profesorii universitari conducători de doctorat pot să continue activitatea maxim până la vârsta de 70 ani, dar cu aprobarea anuală a Senatului universităţii, în funcţie de performanţa academică şi evident de resursele financiare pe care universitatea le are la dispoziţie.
Sunt câteva - repet - dintre prevederile pe care le-am avut în vedere şi pe care le-am trecut. Evident, Legea educaţiei naţionale cuprinde şi multe alte aspecte, la care voi face referire în zilele următoare.

[...]

marți, 1 septembrie 2009

1 septembrie - Ioana Ene, pe Ziare.com: "Reformăm sau îngropăm România?"












Praful s-ar putea alege din reforma educatiei, cu binecuvantarea premierului Emil Boc, daca, intr-adevar, Guvernul isi va asuma raspunderea pe Codul Andronescu, dupa cum a anuntat, vicepremierului Dan Nica, dupa sedinta de ieri a Coalitiei.

Mai mare aberatie nici ca s-ar putea.

Codul Andronescu nu respecta decat in mica masura principiile Pactului pentru Educatie semnat de toate partidele, metine un invatamant politizat, centralizat si imbacsit, cosmetizand doar sistemul de testare, inclusiv bacalaureatul.

Codul Andronescu mentine un invatamant excesiv teoretizat, fara alternativa scolilor profesionale, si cu mult prea multe clase obligatorii, 12. Am obliga in continuare elevii sa faca mai multa scoala decat pot sau vor, lipsindu-i de posibilitatea de a invata temeinic o meserie in care sa exceleze apoi.

Si clanurile din invatamantul universitar ar putea sta linistite: nici urma de criterii de performanta in Codul Andronescu, iar incompatibilitatile intre membrii aceleiasi familii s-ar opri la rudenia de gradul 1 si numai in caz de subordonare directa (trocul intre profesori, tu o angajezi pe fiica mea, eu il iau pe baiatul tau, va fi la mare cinste).Si sindicatele ar putea sta linistite: profesorii nu vor fi evaluati anual in functie de rezultatele elevilor si nici numarul de catedre nu se va reduce, pentru ca va ramane la fel de multa materie in inutila.Pentru un asemenea Cod nici nu e nevoie de asumarea raspunderii, pentru ca ar trece oricum ca vantul si ca gandul prin Parlament, ca orice reglementare care nu implica nicio reforma. Ar fi de inteles o astfel de procedura speciala pentru un cod curajos, modern, reformist, care sa deranjeze interesele din sistem, motiv pentru care sa nu poata fi adoptat altfel.


Cumpana lui Emil Boc

Nu i-am "suspectat" niciodata in mod autentic pe premier si PD-L ca si-au facut din reforma educatiei un obiectiv prioritar. Daca ar fi fost asa, inca de la inceput ar fi revendicat acest portofoliu, iar ministrul lor ar fi facut proiectul de reforma pe scheletul Miclea.

In timpul scandalului "Spiru Haret", premierul a dat semne ca intelege macar potentialul electoral al acestei reforme si a anuntat ca Guvernul isi va asuma raspunderea pe un proiect ce va avea la baza principiile elaborate, dupa o munca de trei ani, de comisia Miclea. PSD a contraatacat cu Codul Andronescu facut pe genunchi, in trei saptamani, in fratietate cu sindicatele.

Luni dimineata, dupa declaratia lui Dan Nica, premierul parea ca ar fi capitulat, iar dinspre tabara PD-L, Radu Berceanu lansa mesaje tolerante. Spre seara, Emil Boc s-a revigorat insa din nou declarand ca nu mai sta in aceasta functie pentru a face animatie.

Este foarte probabil ca revigorarea sa-i fi venit de la Cotroceni, caci e greu de crezut ca presedintele Traian Basescu ar fi acceptat cu multa seninatate ingroparea unuia dintre proiectele sale principale de reforma, un proiect, trebuie sa recunoastem, salutar si absolut necesar.

Este insa si ocazia lui Emil Boc de a-si arata vana de om politic puternic, care-si respecta principiile si cuvantul.


Ce s-ar intampla daca ar fi promovate totusi principiile comisiei Miclea?

D-na Andronescu s-ar opune si ar fi revocata pentru ca nu a respectat principiile Pactului pentru Educatie. Iese PSD de la guvernare? Foarte putin probabil si daca totusi iese, ce? Vine motiunea de cenzura? Se poate. Si ce daca? Niciunul dintre parlamentari nu este dispus sa renunte la trei ani de mandat si sa-si asume tocmai acum, in plina criza, cheltuiala unei campanii electorale, asa ca nici gand de criza politica si anticipate. Si nici macar anticipatele n-ar fi mai rele decat o guvernare fara logica, fara principii si antireformista.

Pana la urma, dincolo de calcule electorale si demagogie, aceasta este miza autentica a momentului: in ceasul al XII-lea reformam Romania sau o ingropam?



http://www.ziare.com/Reformam_sau_ingropam_Romaniai-871727.html