miercuri, 31 martie 2010

ROMANIA, 2010: "The Tipping Point"!...

















Iulian Leca, pe Ziare.com: CE AM FĂCUT ÎN 20 DE ANI


In ultimii 20 de ani? ... Pe scurt, intr-un cuvant, (mai) nimic. Doar ne-am eliberat de cele mai grele, mai ciudate si mai apasatoare frustrari acumulate in cei 50 de ani de comunism.

Epoca dupa epoca traita pentru a suferi si apoi pentru a sterge suferinta acumulata anterior. Asta s-a petrecut in mare cu poporul roman - dupa lipsurile, si suferintele, si dorintele neimplinite in comunism au venit eliberarile, defularile si bucuria de a trai. Oricum, oriunde, numai acum sa fie, in cel mai actual prezent posibil.

Nimeni nu a avut rabdare sa construiasca metodic, sa se dedice unei activitati indelungate, in schimb toata lumea a vrut sa obtina ceea ce nu a avut pana in '89 acum, rapid si facil, pe cat posibil. O societate precum un copil flamanzit de la gura caruia au fost luate toate dulciurile si bunataturile imaginabile, romanii s-au trezit in anii '90 intr-o fuga oarba si accelerata dupa televizoare, masini, apartamente, case terenuri si excursii in strainatate. Nimic din acestea nu aveam voie sa avem pana in decembrie '89. Totul ne era permis dupa. Si pentru a obtine totul, multi au facut totul posibil si imposibil.

Asa s-au nascut marile tepe, marile afaceri de contrabanda, marile exporturi-importuri de tot ce mai ramasese din epoca ceausista. Politicienii in populismul lor nu au facut niciodata altceva decat sa ofere iluzia ca viitorul acela mult visat este mereu pe cale de a se implini. Aceeasi minciuna vanduta o data la patru ani, de toti politicienii, cu mai mult sau mai putin har. Si ei au cazut prada aceluiasi pacat al tuturor celorlalti - nevoia de a-si implini acum si aici toate frustrarile si dorintele suprimate. Au folosit puterea doar pentru a-si crea propriile afaceri, pentru a distruge si ultima farama de economie ramasa din rastimpurile comuniste si pentru a se imbogati pana la al saptelea neam.

Orbiti de case, terenuri, masini si lucruri "de marca", ne-am imaginat cu totii ca am democratizat luxul si in Romania, ultima tara a Europei din aproape toate punctele de vedere. Am uitat si am lasat in uitare tot ce a tinut de stat - invatamantul, sanatatea, pensionarii - si ne-am repezit catre politicieni fortandu-i sa ne minta ca ne vor construi drumuri pe care sa alergam cu masinile. In primii zece ani nici macar nu ne-au auzit, iar cand si-au dat seama ca insasi afacerile lor risca sa se duca pe butuci, atunci s-au trezit ca nu ar strica sa mai lase buzunarele lor si catre sosele si infrastructura cate ceva.

Mai mult din mila si impotriva oricarui bun simt economic, in contradictie cu toate bugetele uriase din anii de prosperitate economica, toate jongleriile lor s-au sfarsit cu cateva zeci de kilometri de autostrada. In 20 de ani! Nici macar sute, doar zeci. Asta a fost tot ce a facut statul pentru noi. In rest, toti politicienii nu au facut decat sa distruga, mereu cu scuza ca nimic din ce este la stat nu mai e performant. Atunci au inceput sa vanda, contra comisioane grase si pe mai nimic, cele mai importante obiective economice inca functionale, la pachet cu unicele resurse naturale. Sidex, Bancorex, Petrom, Romtelecom, BCR, si inca zeci de fabrici si uzine.

Tradati, furati, mintiti, iluzionati, saraci si falimentari, ne-am trezit cu totii dupa 20 de ani ca nu mai avem nimic, nici macar ceea ce aveam pana in '89, ca ne-am cheltuit banii obtinuti din credite de la bancile straine pe electrocasnice, masini, excursii si cateva case mai scumpe de cateva ori decat pretul real. Am ramas la fel de saraci si la fel de frustrate ca in urma cu 20 de ani, doar ca si cu viitorul amanetat si vandut bancilor. Intre timp am ramas si fara ceea ce aveam. Fara economie, fara agricultura, fara educatie, cu sistemul de sanatate in faliment, cu pensionarii faliti atarnand ca un bolovan de gatul statului, cu tot mai putina speranta si cu aceleasi visuri neimplinite.

O bucla istorica de 20 de ani prin democratie si libertate pentru a realiza ca ranile comunismului si nesabuinta momentului ne-au bagat intr-o situatie mai grea decat cea in care ne aflam in urma cu doua decenii. Atunci aveam cel putin speranta si o uriasa incredere. In noi, in cei din jur, in viitor. Acum am ramas cu rugaciunile de seara si goana dupa supravietuitori din timpul zilei.


http://www.ziare.com/actual/opinii/03-31-2010/ce-am-facut-in-20-de-ani-1006014

duminică, 28 martie 2010

29 martie: 6 ani de la intrarea României în NATO


















6 ani de la intrarea României în NATO

În urmă cu şase ani, la 29 martie 2004, România devenea membru cu drepturi depline al Alianţei Nord Atlantice (NATO), acesta fiind cel mai mare succes al politicii externe româneşti din 1989 încoace.

Integrarea în structura nord-atlantică a fost un proces îndelungat, a cărui constanţă a constituit-o larga susţinere a poporului român, pentru care calitatea de membru NATO echivalează cu garanţia securităţii şi stabilităţii pe plan extern.

http://www.ziare.com/actual/eveniment/03-29-2010/6-ani-de-la-intrarea-romaniei-in-nato-1005403

"Realitatea TV", despre dezbaterea pe proiectul Legii Educatiei Nationale (MECTS, 27 martie)




Educaţia în România - la standarde europene? Studiu de caz: religia în şcoli (art. 16)

Textul proiectului nostru de lege...
http://www.edu.ro/









_______________________________________

...şi textul Recomandării 1720 / 2005 - Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei:
http://assembly.coe.int/main.asp?Link=/documents/adoptedtext/ta05/erec1720.htm

















Recommendation 1720 (2005)1
Education and religion

1. The Parliamentary Assembly forcefully reaffirms that each person’s religion, including the option of having no religion, is a strictly personal matter. However, this is not inconsistent with the view that a good general knowledge of religions and the resulting sense of tolerance are essential to the exercise of democratic citizenship.

2. In its Recommendation 1396 (1999) on religion and democracy, the Assembly asserted: “There is a religious aspect to many of the problems that contemporary society faces, such as intolerant fundamentalist movements and terrorist acts, racism and xenophobia, and ethnic conflicts.”

3. The family has a paramount role in the upbringing of children, including in the choice of a religious upbringing. However, knowledge of religions is dying out in many families. More and more young people lack the necessary bearings fully to apprehend the societies in which they live and others with which they are confronted.

4. The media – printed and audiovisual – can have a highly positive informative role. Some, however, especially among those aimed at the wider public, very often display a regrettable ignorance of religions, as shown for instance by the frequent unwarranted parallels drawn between Islam and certain fundamentalist and radical movements.

5. Politics and religion should be kept apart. However, democracy and religion should not be incompatible. In fact they should be valid partners in efforts for the common good. By tackling societal problems, the public authorities can eliminate many of the situations which can lead to religious extremism.

6. Education is essential for combating ignorance, stereotypes and misunderstanding of religions. Governments should also do more to guarantee freedom of conscience and of religious expression, to foster education on religions, to encourage dialogue with and between religions and to promote the cultural and social expression of religions.

7. School is a major component of education, of forming a critical spirit in future citizens and therefore of intercultural dialogue. It lays the foundations for tolerant behaviour, founded on respect for the dignity of each human being. By teaching children the history and philosophy of the main religions with restraint and objectivity and with respect for the values of the European Convention on Human Rights, it will effectively combat fanaticism. Understanding the history of political conflicts in the name of religion is essential.

8. Knowledge of religions is an integral part of knowledge of the history of mankind and civilisations. It is altogether distinct from belief in a specific religion and its observance. Even countries where one religion predominates should teach about the origins of all religions rather than favour a single one or encourage proselytising.

9. In Europe, there are various concurrent situations. Education systems generally – and especially the state schools in so-called secular countries – are not devoting enough resources to teaching about religions, or – particularly in countries where there is a state religion and in denominational schools – are focusing on only one religion. Some countries have prohibited the carrying or wearing of religious symbols in schools. These provisions have been judged as complying with the European Convention on Human Rights.

10. Unfortunately, all over Europe there is a shortage of teachers qualified to give comparative instruction in the different religions, so a European teacher training institute for that needs to be set up (at least for teacher trainers), which could benefit from the experience of a number of institutes and faculties in the different member countries that have long been researching and teaching the subject of comparative religion.

11. The Council of Europe assigns a key role to education in the construction of a democratic society, but study of religions in schools has not yet received special attention.

12. The Assembly observes moreover that the three monotheistic religions of the Book have common origins (Abraham) and share many values with other religions, and that the values upheld by the Council of Europe stem from these values.

13. Accordingly, the Assembly recommends that the Committee of Ministers:
13.1. examine the possible approaches to teaching about religions at primary and secondary levels, for example through basic modules which would subsequently be adapted to the various educational systems;
13.2. promote initial and in-service teacher training in religious studies respecting the principles set out in the previous paragraphs;
13.3. envisage setting up a European teacher training institute for the comparative study of religions.

14. The Assembly also recommends that the Committee of Ministers encourage the governments of member states to ensure that religious studies are taught at the primary and secondary levels of state education, on the basis of the following criteria in particular:
14.1. the aim of this education should be to make pupils discover the religions practised in their own and neighbouring countries, to make them perceive that everyone has the same right to believe that their religion is the “true faith” and that other people are not different human beings through having a different religion or not having a religion at all;
14.2. it should include, with complete impartiality, the history of the main religions, as well as the option of having no religion;
14.3. it should provide young people with educational tools that enable them to be quite secure in approaching supporters of a fanatical religious practice;
14.4. it must not overstep the borderline between the realms of culture and worship, even where a country with a state religion is concerned. It is not a matter of instilling a faith but of making young people understand why religions are sources of faith for millions;
14.5. teachers on religions need to have specific training. They should be teachers of a cultural or literary discipline. However, specialists in another discipline could be made responsible for this education;
14.6. the state authorities should look after teacher training and lay down the syllabuses which should be adapted to each country’s peculiarities and to the pupils’ ages. In devising these programmes, the Council of Europe will consult all partners concerned, including representatives of the religious faiths.

______________

1. Assembly debate on 4 October 2005 (27th Sitting) (see Doc. 10673, report of the Committee on Culture, Science and Education, rapporteur: Mr Schneider).Text adopted by the Assembly on 4 October 2005 (27th Sitting).

miercuri, 24 martie 2010

Real Leadership in Action (II): Treaty to cut US-Russia nukes; signing in 2 weeks

















Treaty to cut US-Russia nukes; signing in 2 weeks

By ROBERT BURNS and LYNN BERRY, Associated Press Writers Robert Burns And Lynn Berry, Associated Press Writers – Wed Mar 24, 9:26 pm ET
WASHINGTON – The U.S. and Russia reached a breakthrough agreement Wednesday for a historic treaty to reduce the nuclear arsenals of the former Cold War rivals, the most significant pact in a generation and an important milestone in the decades-long quest to lower the risk of global nuclear war.
After long and trying negotiations, President Barack Obama and Russian President Dmitry Medvedev are to sign the treaty in two weeks in Prague, once final technical details are worked out, officials in Washington and Moscow said. The accord is expected to cut the number of long-range nuclear weapons held by each side to about 1,500, and it raises hopes for further disarmament in the years ahead.
The deal is seen as sealing an increased level of trust and cooperation between the U.S. and Russia, who possess the vast majority of the world's nuclear arms and have labored under strained relations in recent years.
Obama and Medvedev are expected to seal the deal when they talk by telephone this week, setting the stage for a White House campaign to win Senate ratification. The treaty also must win approval by the Russian Duma, and the two legislative processes are likely to take months.



marți, 23 martie 2010

Real Leadership in Action: US House passes key healthcare reform bill














US House passes key healthcare reform bill
President Barack Obama: 'It's a victory for the American people'

The US House of Representatives has narrowly voted to pass a landmark healthcare reform bill at the heart of President Barack Obama's agenda.
The bill was passed by 219 votes to 212, with no Republican backing, after hours of fierce argument and debate.
It extends coverage to 32 million more Americans, and marks the biggest change to the US healthcare system in decades.
"We proved that we are still a people capable of doing big things," Mr Obama said in remarks after the vote.
"This legislation will not fix everything that ails our healthcare system, but it moves us decisively in the right direction," he said.
Mr Obama is expected to sign the legislation into law shortly.



luni, 22 martie 2010

De la tineri români, pentru tinerii români: 700 de cuvinte...

700 de cuvinte către elevi, studenţi şi toţi ceilalţi

Ştefan Andrei Anghel [1]*, Adina Badea [2], Silvia Bobeică [3], Sebastian Burduja [1], Alexandru Cosmin Buteică [4], Anca Diana Câmpean [5], Alexandra Coclează [6]**, Sorina Codrea [1], Ciprian Mihai Coman [7], Sonia Coman [1], Bogdan Cristea [8], Elmi Erchin [9], Adina Roxana Feier [1], Ioana Firescu [10], Patricia Florescu [1], Ramona Galantonu [11, 12], Diana Hasegan1 [3], Robert Heler [14], Andreea Camelia Humă [15], Andreea Iorga [16], Ana Maria Iorgu [17], Ira Alexandra Iosub [11], Raluca Lazăr [18], Denes Lenard [19], Cezar Lupu [11], Cristian Miere [20, 21], Andreea Militaru [22], Mihai Moşneanu [23], Ana Neferu [14], Raluca Păuna [24], Cristina Popa [25], Laura Postolache [11], Radu Simionescu [26], Sebastian Trofin [27], Maria Voinica [28, 29] si Sumaya Yacoob [30]

1. Harvard University (SUA); 2. Wellesley College (SUA); 3. Colgate University (SUA); 4. Rotterdam School of Management (Ţările de Jos); 5. University of Toronto (Canada); 6. Yale University (SUA); 7. Universitatea Politehnica Bucuresti (Romania); 8. University of Cambridge (Marea Britanie); 9. Universitatea din Istanbul (Turcia); 10. Aarhus University (Danemarca); 11. Universitatea Bucuresti (Romania); 12. Universita degli studi di Padova (Italia); 13. Lafayette College (SUA); 14. University of Richmond (SUA); 15. University of Bristol (Marea Britanie); 16. York University (Canada); 17. Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” (Romania); 18. Universitatea Spiru Haret (Romania); 19. Maastricht University (Ţările de Jos); 20. King’s College London (Marea Britanie); 21. National University of Singapore (Singapore); 22. Towson University (SUA); 23. University College London (Marea Britanie); 24. Ecole Nationale Supérieure de Chimie (Franta); 25. Princeton University (SUA); 26. Manchester University (Marea Britanie); 27. Jacobs University Bremen (Germania); 28. University of Edinburgh (Marea Britanie); 29. McGill University (Canada); 30. Universitatea de Medicina si Farmacie “Iuliu Hatieganu” (Romania)
Corespondenţă: * anghel@fas.harvard.edu / ** alexandra.cocleaza@yale.edu

“Eu pot, eu sunt magician!” – o frază dintr-o emisiune pentru copii, celebră printre mulţi tineri de azi. O frază care din păcate în România se foloseşte prea mult, în prea multe cazuri, în viziunea prea multor oameni. În ultimii ani s-a construit o imagine denaturată a omului de succes. Folosind gratuit atribute gen “supradotat” s-a clădit percepţia că oamenii se împart în două categorii: cei cu un talent innăscut pe care ajung (sau nu) să şi-l pună în valoare, şi cei condamnaţi la mediocritate. Succesul este mai nou considerat un dar divin, nicidecum o masură a efortului fiecărui individ. Noi, "supradotaţii", nu suntem de acord, şi avem şi motive.

Aceia dintre noi care au ajuns să fie numiţi astfel ştiu că nu sunt fundamental diferiţi de ceilalţi. Declaraţiile noastre însa nu au mare valoare pentru cei din jur, fiind de multe ori catalogate drept (falsă) modestie. Sperăm totuşi ca unele dovezi ştiinţifice în acest sens să aibă mai mult succes; cu astfel de argumente venim noi astăzi. Conform unor studii din domeniul pedagogic, al căror pionier este K. Anders Ericsson de la Florida State University (SUA), un om are nevoie de un timp relativ standard pentru a învăţa ceva foarte bine. Nu contează ce este acel ceva: poate fi istorie universală, mecanică cuantică, chirurgie cardiotoracică, cântat la harpă sau orice altceva. Mai mult, analizele ştiinţifice nu au fost capabile să detecteze niciun fel de diferenţă inerentă între oameni: performanţa are ca surse principale munca şi atenţia, nu talentul înnăscut.

Rezultatele studiilor vorbesc de la sine: poţi învăţa orice, indiferent de bagajul genetic. Trebuie doar să vrei cu adevărat. De exemplu, un matematician bun este de regulă creat prin expunerea la un set foarte mare de probleme; vechiul proverb "Repetiţia e mama învăţăturii" se aplică perfect. Desigur, nimeni nu neagă inteligenţa lui Albert Einstein sau aptitudinile sportive ale lui Ilie Năstase, însă cazuri ca acestea sunt rare şi nu ştirbesc cu nimic şansele ca orice om să exceleze în domeniul de care este pasionat.

Descoperiri ca acestea ar trebui să fie un duş rece pentru toţi cei care încă se mai îndoiesc că pot ajunge în vârf. Cu toţii trebuie să ne repetăm că putem învăţa orice ne propunem, indiferent cât de greu. În plus, cu cât avansăm cu atât vom avea mai multa încredere în noi înşine. În final, ne vom da seama că ceea ce îi face speciali pe aşa-zişii “supradotaţi” este că au muncit mai mult. De fapt, dacă analizăm “supradotaţii” vedem că nu au multe în comun: unii sunt copii simpli de la ţară, unii sunt oameni sofisticaţi de capitală; unii au posibilităţi financiare mult mai bune decât alţii. Unul dintre puţinele lucruri care îi uneşte este că sunt dispuşi să investeasca timp şi efort în idealurile lor. Să munceşti pentru ceva în care crezi cu adevărat nu este cel mai uşor lucru din lume, dar aduce mereu satisfacţii. Poate veţi spune: "E uşor să vorbeşti atunci când ai deja reuşite, dar e greu sa începi". Să începi e mai simplu decât pare. Găsiţi ceva ce vă place, acel ceva care contează pentru voi şi pentru care sunteţi dispuşi să lucraţi. Apoi fiţi fermi în alegerea voastră şi priviţi întotdeauna înainte!

E uşor să ne consolăm spunându-ne “a reuşit pentru că are o minte sclipitoare”; astfel ne scuzăm faţă de noi înşine pentru că noi n-am reuşit. Aceasta este mentalitatea predominantă în România de azi – mentalitatea de care trebuie să scăpăm. Noi suntem exemple vii că se poate, şi ştim că o astfel de atitudine va da roade. Găsiţi-vă o pasiune, concentraţi-vă pe ceea ce vă place! Responsabilitatea pentru eventuale eşecuri va fi a voastră, însa meritul pentru succes va fi tot al vostru. Dacă acceptaţi această idee şi începeţi chiar acum să vă faceţi cu adevărat singuri destinul, veţi fi surprinşi de rezultate. Într-un sistem care promovează făţis mediocritatea şi "succesele" de peste noapte o astfel de schimbare poate părea imposibilă. Dar nu este. Cei mediocri nu pot să-i controleze la nesfârşit pe cei cu adevărat buni. În final, starletele îmbătrânesc şi işi pierd suportul financiar, iar cei cu afaceri neortodoxe pot fi mereu falimentaţi de o criză economică. Ce ramâne? Ramân cei cu ambiţie şi entuziasm pentru o cauză personală – fiţi voi aceia!

Aşa se încheie apelul nostru către elevi, studenţi şi toţi ceilalţi. A fost redactat în exclusivitate de români studenţi la 30 de universităţi din 11 ţări diferite.

"ŞCOALA PE BUNE": din nou, cu forţă, în spaţiul public! :-)

22 martie 2010























http://www2.adevarul.ro/blogs/laurentiu_ciocazanu/

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/PREMIERA_Adevarul_lanseaza_suplimentul_-Scoala_si_educatie_0_229177507.html

--------------------------------------------------------

...şi un pic de istorie -- for the record:

22.11.2004

















http://www.zf.ro/profesii/scoala-pe-bune-o-declaratie-de-iubire-cu-altfel-de-cuvinte-2899001/


28.04.2006





















http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=118&cmd=articol&id=235

miercuri, 10 martie 2010

"CARIERE", despre Florin Pogonaru: "Aristocratul cifrelor"


Nu a alergat dupa prestigiu, ca scop in sine. Nu a cautat glorie de ambasador sau de reprezentant diplomatic. Nu s-a lasat manat de lacomie, preferand sa priveasca in perspectiva. Pentru Florin Pogonaru, a contat mai mult reputatia businessului pe termen lung, decat orice castig imediat.
Matematician fiind, avand si un exercitiu al cititului dobandit de-a lungul timpului, intalnirea sa cu economia a aparut ca o consecinta fireasca. In 1993, a fost in SUA, la Georgetown University, unde a urmat cursurile unui program de tipul „Leaders of the Nations", cu care se mandreste si acum. Un program spectaculos, in cadrul caruia a avut ocazia sa-i intalneasca pe liderii americani ai momentului, de la presedintele Coca-Cola, pana la politicieni de varf.
La Georgetown, a urmat cursuri avansate de economie. Acestea i-au structurat notiunile despre care citise pana atunci de unul singur. Experienta Georgetown o numeste „baza sa de pregatire economica serioasa". A absolvit ASE-ul, Facultatea de Comert Exterior, a fost sef de promotie, a sustinut comunicari stiintifice si, in final, si-a luat un doctorat in domeniu. Poate ca daca ar fi fost dupa vointa sa, ar fi ajuns profesor de matematica. Pogonaru spune ca a contat insa mult ambitia tatalui sau, avocat de profesie. Acesta avea o mare curiozitate intelectuala, manifestata prin felul in care analiza situatiile, intelegea si prevedea reactiile umane. La aceasta, se adauga un anume spirit antreprenorial. Era de fiecare data surprinzator prin unghiurile noi de abordare a problemelor, „un festival de creativitate riguroasa", cum il numeste acum fiul sau. Fara discutie, influenta exercitata de tata, manifestata cel putin in prima perioada a vietii, l-a marcat definitiv.
De altfel, incredintarea sa este ca toti suntem formati de oamenii din jurul nostru si, in primul rand, de cei apropiati. Fara a exagera cu nimic, Pogonaru spune ca acum simte la randu-i influenta fiului sau, Andrei. Andrei Pogonaru a facut ultimii doi ani de liceu in Anglia, la Winchester College, dupa care a urmat Matematica la Cambridge. Revenit de la studiile sale din strainatate, tanarul Pogonaru s-a alaturat tatalui la conducerea C.E.F.S. (Central European Financial Services). Desi sunt foarte diferiti, seniorul accepta ca fiind inerente ciocnirile dintre doua culturi si varste diferite. De ceva timp, si unul si altul au invatat insa sa lase orgoliile deoparte si sa fie atenti la ce are celalalt de spus.
Pogonaru a lansat in luna noiembrie a anului trecut un fond de Private Equity. Recunoaste ca momentul e riscant si ca n-a fost nicidecum o decizie lipsita de emotii. In afara de faptul ca face management pentru banii altora, acolo a investit si banii sai. Cel care l-a convins a fost Andrei. Acesta s-a intors din cultura britanica cu un anumit curaj antreprenorial, dublat de o foarte buna pregatire, ceea ce face ca lucrurile sa se lege foarte repede. „Acum sunt foarte influentat de Andrei, dupa cum si sotia mea, Georgiana, m-a influentat mereu", marturiseste el. Pentru a evita comentariile rautacioase, nu insista cu explicatiile privind rolul pe care il exercita Georgiana Pogonaru asupra sa, desi nu se sfieste sa afirme ca un barbat este „rezultatul existentei femeii de langa el" si viceversa.
Autor: Daniela Oancea / Data publicarii: 24 februarie 2010

Daniel Funeriu, intervievat de Andreea Pora: "Nu e o reformă radicală, e normalitatea"















Daniel Funeriu: "Nu e o reformă radicală, e normalitatea"

Încă un proiect de Lege a educaţiei. Al câtelea? Nu se mai ştie, dintr-un motiv simplu: cu excepţia celor ale lui Andrei Marga şi Mircea Miclea, celelalte au fost o suită de modificări fără viziune şi concepţie, prizoniere ale limitărilor unui ministru sau altul, grevate de interesele de castă sau de presiunile sindicale. Au fost peticeli care ignorau esenţa: învăţământul este pentru elev.

Aşa se face că România a ajuns să se plaseze pe ultimele locuri în Europa. La testul PISA din 2006, când a avut loc evaluarea pe ştiinţe, România s-a situat pe ultimul loc în UE, cu un scor de 428 faţă de scorul mediu de 500 de puncte la nivelul UE. Pe plan internaţional, am fost pe locul 47 din 57 de ţări participante, în urma unor ţări ca Chile, Uruguay, Iordania sau Thailanda.

Tratată politicianist, doar sub aspectul procentelor electorale sau cuantumului salariilor, educaţia nu a reuşit niciodată să întrunească vreun consens politic pentru a fi reformată radical.
Chiar şi în anul trecut, guvernul a fost nevoit să-şi asume răspunderea, culmea!, pe proiectul de lege elaborat de Mircea Miclea şi masacrat de PSD şi Ecaterina Andronescu. Altfel, legea, chiar şi edulcorată în părţile esenţiale, nu ar fi trecut.

Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei, face o nouă încercare. O lege coerentă, cu viziune şi consistenţă, care păstrează esenţa celei a lui Miclea şi pune accentele acolo unde trebuie. Adică, pe interesul elevului şi pe calitatea actului de educaţie. Schimbările sunt spectaculoase atât în învăţământul preuniversitar, cât şi în cel universitar. În buna tradiţie românească, acestea se vor izbi însă de interesele diferitelor clanuri şi ale sindicatelor şi, nu în ultimul rând, de strategia opoziţiei cu orice preţ a PSD. Funeriu spune clar că dezbaterea publică nu se va face doar cu sindicatele, care vor fi un partener alături de altele, şi este optimist în ce priveşte partidele parlamentare. Legea va fi în dezbatere publică timp de o lună, după care va fi depusă la parlament. Dacă „educaţia nu este un proiect în jurul căruia să fim coezivi, atunci care e?“, se întreabă ministrul în interviul acordat revistei 22.

http://www.revista22.ro/nu-e-o-reform259-radical259-e-normalitatea-7738.html

duminică, 7 martie 2010

Constanţa, 27 februarie: "Matematică mai bună pentru copiii noştri"
















Atelier profesional la Universitatea Ovidius:
„Matematica mai buna pentru copiii nostri"

#Din anul şcolar 2011-2012 manualele de matematică vor fi simplificate, iar materia, mai pe înţelesul elevilor Facultatea de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii Ovidius a organizat sâmbătă partea a treia a Atelierului profesional „Şcoala - Altfel - Matematică mai bună pentru copiii noştri".
A fost prima manifestare din cadrul „Anul matematicii în şcoala românească", efectuată în colaborare cu Societatea de Ştiinţe Matematice din România, Filiala Constanţa, Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, Fundaţia Dinu Patriciu şi Fundaţia CODECS pentru Leadership. La această manifestare a participat, pe lângă rectorul Universităţii Ovidius, prof. univ. dr. Victor Ciupină şi decanul Facultăţii de Matematică şi Informatică, prof. univ. dr. Wladimir Boskoff şi Cătălin Avramescu - consilier prezidenţial, Cristian Alexandrescu - inspector general în Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Maria Stavrositu - deputat, membru al Comisiei de Învăţământ a Camerei Deputaţilor, Cristian Hatu - expert pe probleme de educaţie al Societăţii Academice Române, Radu Gologan - preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice din România şi Marian Staş - preşedinte al Fundaţiei CODECS pentru Leadership. De asemenea, la manifestare au fost prezenţi şi câţiva zeci de profesori din învăţământul gimnazial, liceal şi universitar, precum şi inspectori şcolari şi directori de unităţi şcolare.

„Şcoala - Altfel - Matematică mai bună pentru copiii noştri", propune ca materia să se decongestioneze cu 35%. Elevii vor avea manuale simplificate, în care vor fi evitaţi termenii prea complicaţi, însă acest lucru o să se întâmple cel mai devreme din anul şcolar 2011 - 2012. În plus, se urmăreşte ca noţiunile complexe, greoaie, să fie învăţate în clasele mai mari.
Sâmbătă au fost puse în discuţie şi câteva principii de descentralizare a proiectării curriculare. În primul rând se urmăreşte formarea la elevi, a deprinderii de a decide şi a-şi asuma costurile şi consecinţele deciziilor luate în privinţa alegerii disciplinelor de studiu, prin stabilirea unui raport echitabil între numărul disciplinelor obligatorii şi numărul disciplinelor la alegerea acestora, din oferta şcolii, cu scăderea progresivă a numărului disciplinelor obligatorii către anii terminali ai învăţământului liceal. De asemenea, se doreşte parcurgerea unui număr redus de discipline în fiecare semestru, ca de exemplu, între 6-8, în funcţie de nivelurile învăţământului şcolar, alocarea unui număr de ore pe săptămână relativ egal pentru fiecare disciplină, tot ca exemplu, 3-4 ore săptămânal, stabilirea unui efectiv optim de elevi pentru desfăşurarea unora dintre disciplinele la alegerea acestora, precum şi identificarea unor alternative extracurriculare, oferite de şcoală elevilor.

sâmbătă, 6 martie 2010

"INVICTUS": Restoring a Nation's Pride in Herself





















Out of the night that covers me,
Black as the pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.


(William Ernest Henley - 1849-1903)
http://en.wikipedia.org/wiki/Invictus
http://www.youtube.com/watch?v=RZY8c_a_dlQ

KIPP: Knowledge is Power















The Five Pillars:

- High Expectations
- Choice & Commitment
- More Time
- Power to Lead
- Focus on Results

http://www.kipp.org/about-kipp

(recommendation by courtesy: Tincuţa Baltag)