BĂSESCU, ÎŢI CER SĂ FII ŞI PREŞEDINTELE MEU!
Ai spus: Voi fi un Preşedinte puternic! Voi fi un Preşedinte al tuturor românilor!
Perfect. Atunci îţi cer să fii şi Preşedintele meu, pentru că ai dobândit acest statut şi datorită votului pe care eu l-am pus în urnă pentru tine!
Ştii de ce te-am votat? Deoarece am crezut că ai sânge să-ţi asumi personal, la vârf, EDUCAŢIA ca pe cel mai urgent şi important proiect public al României. Tu, Preşedintele ţării! De ce? Pentru că România are nevoie ca de aer de schimbarea infrastructurii sale mentale, iar subsistemul public ce serveşte acestui scop este ŞCOALA – EDUCAŢIA, în sensul cel mai larg cu putinţă. Acesta nu este un joc de corecţie, ci un ALT JOC, pur şi simplu – pe măsura demnităţii supreme de Preşedinte al României. ALTCEVA! ALTFEL! În următorii zece ani educaţia este cel mai urgent şi mai important proiect public al românilor, indiferent de cine se află sau se va afla la putere. Să ştii că pentru a-ţi asuma şi îndeplini această obligaţie ai primit votul meu.
Ai mai spus: Mă voi implica personal, voi prelua semnalele cetăţenilor şi le voi transmite instituţiilor statului, spre soluţionare!
Perfect. Atunci îţi cer să preiei şi semnalul meu şi să-l transmiţi căror instituţii ale statului crezi de cuviinţă, spre a se conforma. Semnalul este următorul: în 2006 bugetul destinat învăţământului va fi de 8% din P.I.B. Nu şapte. Nu şase. Opt la sută! OPT! Aceasta este o decizie politică, cu anvergură europeană spectaculoasă, iar luarea ei îţi aparţine! Hai, curaj, doar ai probat că ai stil şi mentalitate de învingător, iar câştigarea campaniei ″8% pentru educaţie!″ nu poate fi mai grea decât câştigarea prezidenţialelor din decembrie 2004! Eşti un Preşedinte puternic: într-un răstimp imposibil de doar o lună şi jumătate ai repurtat o victorie istorică – against all odds, cum se spune, adică în ciuda sorţilor potrivnici! Acum ai un an întreg la dispoziţie pentru a câştiga Patriei profunde cel mai urgent şi important proiect public al său: ŞCOALA PE BUNE! EDUCAŢIA PE BUNE! ROMÂNIA PE BUNE!
Mai am un semnal (ceva mai tehnic), pe care îţi cer să-l preiei şi să-l transmiţi instituţiilor în drept. Valoarea de căpătâi pentru orice companie adevărată se măsoară prin însăşi raţiunea ei de a exista: satisfacţia clienţilor pe care îi serveşte. Anturajul tău provenit din mediul de afaceri ştie prea bine acest adevăr elementar. Mutatis mutandis, cei mai importanţi protagonişti ai educaţiei sunt clienţii săi: elevii şi studenţii – în slujba cărora se află dascălii; şi dascălii, la rândul lor – în slujba cărora trebuie să lucreze întreaga ierarhie instituţională cu atribuţii în domeniu. Prin urmare, în opinia mea, priorităţile agendei educaţiei trebuie să răspundă, înainte de orice, acestei valori fundamentale: satisfacţia clienţilor educaţiei – elevii, studenţii şi profesorii. Eu am o problemă stringentă cu învăţământul preuniversitar, care acum este în opinia mea ″veriga slabă″ a întregului lanţ educaţional. Ca atare, primele trei proiecte de rang zero pentru mine, din perspectiva modelului corporatist aplicat la nivel preuniversitar şi la interfaţa sa cu cel universitar, sunt următoarele:
1. În anul şcolar 2008-2009, 5% din şcolile generale şi liceele României vor fi incluse în programul International Baccalaureate (deocamdată de la noi e numai una, şi aceea de sorginte transatlantică: American International School of Bucharest); de ce e foarte bine pentru noi să facem acest lucru, scrie la adresa www.ibo.org
2. Începând cu anul şcolar 2008-2009, în şcoala preuniversitară elevii vor studia în fiecare semestru cel mult opt discipline, cu acelaşi număr de ore pe săptămână pentru fiecare din ele, cu un portofoliu semestrial de discipline obligatorii şi la alegere; îşi vor forma astfel un comportament bazat pe decizie informată, pe stabilirea priorităţilor şi preferinţelor, şi nu va mai fi nevoie să copieze şi să chiulească (cei care o fac); de aici decurg o serie de consecinţe conceptuale şi structurale, dintre care primele două ca importanţă sunt: programe şcolare mai aerisite şi mai bine calibrate pe valorile-cheie ale învăţământului european – să fii, să ştii, să faci, să trăieşti în comunitate; şi un altfel de dialog între dascăli şi elevi – de tip adult-adult, în termenii analizei tranzacţionale. Care ar fi, în acest context, unul dintre rosturile de primă prioritate ale învăţământului superior? Să identifice, să crească şi să furnizeze profesorii cei adevăraţi, cu minţile deschise şi cu harul dăscăliei, pentru gimnaziile şi liceele României.
3. Începând cu anul şcolar 2006-2007, examenul de bacalaureat în forma actuală va dispărea: este costisitor (consumă inutil timpul, banii, hârtia, nervii şi sănătatea celor care au de-a face cu el), nerelevant (îl promovează aproape toţi, deci evaluarea pe baza lui este lovită de nulitate) şi toxic – ba nu, ticăloşit, ca să-ţi folosesc atributul inspirat ales! (adică favorizează promovarea lui pe bază de meditaţii, copiat şi şpagă); el va fi înlocuit cu o examinare standard modernă, contracost, administrată de o organizaţie independentă, cu certificare internaţională, la dispoziţia absolvenţilor de liceu care doresc să urmeze studii superioare.
...Am citit de curând în ″Libertatea″ că astrele ne-au dat semn despre intrarea, începând cu 2005, în ″era copiilor înţelepţi″ – ceea ce înseamnă că trebuie să-i ascultăm cu şi mai multă atenţie decât până acum! Tot acolo mai scrie că în acest an ″vom gândi mai mult cu inima″. Dintre mesajele şi comentariile pe care le-am primit după publicarea articolelor ″Şcoala pe bune″ şi ″România pe bune″, cel mai mult m-a impresionat feebdack-ul lui Andrei Jujan, director de programe al Asociaţiei ″Pupăza din tei″, care editează periodicul omonim. Ce-mi scrie el: ″Stimate domn, Pe site-ul Euractiv.ro am găsit un articol al dumneavoastră care ne-a plăcut. Luptăm de patru ani pentru astfel de idei […]″ Spectaculos e că Andrei are acum… 15 ani! Asta înseamnă că de la 11 ani el şi colegii lui luptă ″pentru astfel de idei″. Captivant! Aşa DA model de curaj civic!
Să ştii că de câteva luni bune am purtat conversaţii directe pe aceeaşi temă şi cu câţiva dintre membrii echipei tale, cerându-le să te informeze şi să sprijine acest proiect esenţial pentru România. Am scris la emailuri până când mi s-au înceţoşat ochii stând în faţa calculatorului şi m-am simţit eu ridicol pentru absenţa de neant a oricărui răspuns din partea preopinenţilor… Dacă aş fi lipsit de eleganţă aş spune că nici măcar în c..., scuze!, praştie nu i-a durut despre temă, necum să simt, până acum, vreo reacţie palpabilă de vreun fel oarecare. Invariabil mă trimiteau la ″domnul Marga″, de parcă acolo ar sta tot tezaurul românesc de înţelepciune şi viziune educaţională pe termen lung. Să fim serioşi! Crede-mă pe cuvânt: predau leadership şi cred că pot emite o opinie profesională calificată referitoare la anatomia şi fiziologia managementului schimbării – este o chestiune de proces bine construit, în primul rând, apoi de conţinut specific.
Şi să mai ştii că mie îmi pasă cum nu-ţi poţi închipui ca educaţia să devină urgent cel mai important proiect public al României, şi că acesta va fi criteriul în baza căruia eu îţi voi evalua anual performanţa ca Preşedinte. Iar de acum înainte, eu cu tine discut pe această temă, pentru că eu pe tine te-am votat. Tu ai numit primul-ministru. La rându-i, el şi-a alcătuit Cabinetul – în aceste etape eu nu am avut nici o influenţă. În faţa mea – cetăţeanul al cărui Preşedinte puternic ai declarat vei fi, ale cărui mesaje ai afirmat că le vei prelua şi pe care ai promis solemn că-l vei reprezenta – tu porţi responsabilitatea principală. Ţie îţi pasă? Tu alegi: dacă educaţia devine imediat, în fapte SMART, cheia de boltă a tot ce înseamnă dezvoltarea durabilă a României timp de decenii de-acum încolo, atunci zburăm împreună cu acelaşi avion; altfel, folosim avioane diferite. Primul punct obligat de trecere: Băsescu face pe dracu′n patru cu instituţiile abilitate ale statului – ministere, Guvern, Parlament şi care or mai trebui – către care trimite el semnalele preluate de la cetăţeni şi le pune să scrie apăsat ″opt la sută din P.I.B.″ în linia de buget destinată învăţământului în 2006. În secunda următoare vom începe conversaţia noastră altfel – cu mine în cea mai solemnă poziţie regulamentară de care sunt în stare, acordându-vă semnul cuvenit de recunoaştere, pe care o veţi fi câştigat din partea mea cu ireversibil respect patriotic: Am onoarea să vă salut! Aşa DA Preşedinte!
Asta am dorit să-ţi transmit. Acum avem un contract. Acum ştii de la mine că îmi pasă. Tu întreabă şi ţi se va răspunde! Bate şi ţi se va deschide! Cere şi ţi se va da, aşa cum fac eu acum, public: Băsescu, îţi cer să fii şi Preşedintele meu!
Să trăiţi BINE!
Bucureşti, 3 ianuarie 2005
http://lmt.ro/scoala/scoala.html
