joi, 13 mai 2010

"Copacii şi pădurea" ("DILEMA VECHE", 13 mai)
























http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/copacii-cum-necum-si-padurea

Şi paragraful final, nepublicat:


Ratăm eternitatea, de dragul clipei trăite "sub vremi"? În debutul romanului "Clipa", Dinu Săraru pune un personaj să rostească următoarele cuvinte profetice: "Domnilor, am pierdut clipa! Am ratat clipa! Am ratat clipa în favoarea eternităţii, iar eternitatea nu ne aparţine!..." Senzaţia mea a fost că, o dată părăsind traiectoria desenată de leadershipul prezidenţial, procesul care a condus la forma de azi a textului Legii Educaţiei Naţionale a pierdut din energia sa iniţială, derapând mediu-mediocru-călduţ în prea multe enunţuri fără suficientă forţă, dar mai ales fără viziunea asumării decisive a transformării istorice, de sistem. M-aş fi bucurat să simt că sunt contemporan cu o clasă politică hotărâtă să acţioneze şi altfel decât pregătindu-se să consume cenuşiu – în loc de strălucitor, cum s-ar cuveni – clipa, dar, mai ales, eternitatea (cu o singură excepţie, absolut notabilă - mulţumesc, doamnă deputat!). Deficitul de leadership îşi spune cuvântul, punându-ne în faţă mai degrabă un copac ici, un copac, colo, ori pâlcuri răzleţe, în locul unei păduri adevărate, maiestuoase, pe măsura a ceea ce datorăm, cu vieţile şi conştiinţele noastre, dincolo de timp, copiilor acestei ţări. Poate că atât putem acum, şi nu mai mult. Dar acesta nu e un argument de acceptat, sub nici o formă, şi probabil că tema transformării de sistem a Educaţiei va continua să rămână deschisă, până când îşi va afla masa critică de lideri capabili să îşi asume până la capăt această provocare istorică.


De ce? Deoarece, repet, transformarea Şcolii ca sistem este cel mai important proiect public al României în deceniul 2010-2020. El consfinţeşte, strategic, închiderea capitolului istoriei moderne a ţării noastre început după 1945 şi angajarea autentică pe calea deschisă de momentul 1 ianuarie 2007. Schimbarea adaptivă a Educaţiei constituie un exerciţiu profund de învăţare colectivă la scara întregii societăţi, fundamentat pe încredere, onestitate, competenţă, performanţă şi curaj, gândit să genereze câştiguri ireversibile – pe termen scurt, mediu şi lung – pentru toţi actorii individuali şi instituţionali implicaţi în punerea sa în fapt.

Timpul va proba.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu