TO-DO
dr. ing.
mat. MARIAN STAŞ, MPA
coordonator, Programul educaţional “Liderii
Mileniului Trei”
Domnule prim-ministru Victor Ponta,
Domnule ministru Remus Pricopie,
Acum cunosc, formal, numele dumneavoastră. Aparțineți
politic Uniunii Social-Liberale, în virtutea scorului istoric pe care USL l-a
obținut la alegerile din 9 decembrie 2012. Eu însumi v-am votat, așa încât
contractul nostru este cât se poate de solid, în ceea ce mă privește. Vă felicit și vă urez succes în proiectele pe care aveți
a le pune în fapt în ciclul politic 2012-2016.
Acum e
rândul dumneavoastră.
Iată rostul scrisorii mele deschise.
În 1946, la Cluj, Lucrețiu Pătrășcanu a spus[1]:
“Înainte de a fi comunist, sunt român”.
Mutatis mutandis[2], poziționarea mea în raport cu
dumneavoastră pornește de la acest enunț: “Înainte de orice afiliere ori
simpatie politică, mie îmi pasă de Educația din România cum nu vă puteți
închipui”.
În virtutea enunțului anterior, lista to-do[3]
pe care eu v-o leg de suflet are un singur punct, care sună așa:
- FACEȚI ISTORIE! Puneți capăt paradigmei comuniste în Educație și deschideți calea transformării de sistem a Școlii, în acord cu cerințele strategice ale României!
Starea de fapt actuală este inacceptabilă – în
primul rând în educația preuniversitară. La peste douăzeci de ani de la căderea
formală a comunismului în România sistemul
educațional preuniversitar este anacronic, ineficient, depășit de mult timp de
realitatea pe care o trăim acum. Și această stare de fapt nu mai
poate continua.
Vă cer să acționați strategic, hotărât,
profesionist, fără jumătăți de măsură, punând mai presus de orice interesul
Școlii și al României.
Fără “da, DAR…”
Fără “NU se poate, NU e timpul…”.
Fără “succesuri” și fără “eșece”.
Fără “almanahe” și fără “testuri”.
Cu FOND și cu FORMĂ. Cu FORMĂ și cu FOND.
Pentru că Educaţia este, de departe, proiectul public numărul 1 în
România în următorii 10-20 de ani. Pentru că miza istorică este succesul
sau eşecul României în condiţiile generate de dobândirea, la 1 ianuarie 2007, a
statutului de ţară membră a Uniunii Europene, iar focalizarea complexă şi de
lungă durată a ţării noastre pe transformarea
profundă a Educaţiei pe toate palierele sale, într-o manieră fără precedent
până în acest moment – incomparabilă cu oricare dintre schimbările ori
corecţiile din zona publică la care suntem martori – reprezintă condiţia
critică de succes a noii Românii Europene.
Vă ofer trei valenţe fundamentale, care susţin fără echivoc rațiunea
votului meu pentru dumneavoastră:
Valenţa istorică. Acum, în esenţa sa, Şcoala funcţionează
conform unui model depășit, profund inadecvat timpului prezent şi celui viitor.
A treia mare transformare a Şcolii româneşti moderne, după cea articulată de
Spiru Haret în anii 1890-1900 şi după reforma comunistă din 1948, încă nu a
avut loc.
Valenţa socială. Subsistemul public principal pentru
schimbarea infrastructurii mentale a societăţii este Educaţia. Acum România are
nevoie, urgent, de schimbarea infrastructurii sale mentale în acord cu
schimbările generate de aderarea la Uniunea Europeană – prin urmare, Educaţia
devine proiectul său public numărul 1.
Valenţa economică.
Investiţia în educaţie este profitabilă. Rata de rentabilitate a investiţiei în
educaţie se situează între 5-30%, conform statisticilor O.E.C.D.
Domnule prim-ministru Victor Ponta,
Domnule ministru Remus Pricopie,
Schimbarea
adaptivă a Educaţiei este un proiect deschis, perfect fezabil. El nu este o ameninţare. Există profesionişti ai
educaţiei care îl ştiu, îl vor şi îl susţin, punând la dispoziţie expertize pe
dimensiuni multiple: educaţie non-formală; educaţia adulţilor; training şi
consultanţă; experienţă internaţională; managementul schimbării; leadership
adaptiv, real, transformațional. În ceea ce mă priveşte, eu vă stau la dispoziţie necondiţionat.
Transformarea
Şcolii ca sistem este cel mai important proiect public al României în deceniul
2012-2022. El consfinţeşte,
strategic, închiderea capitolului istoriei moderne a ţării noastre început după
1945 şi angajarea autentică pe calea deschisă de momentul 1 ianuarie 2007.
Schimbarea adaptivă a Educaţiei constituie un exerciţiu profund de învăţare colectivă la scara întregii
societăţi, fundamentat pe încredere, onestitate, competenţă, performanţă
şi curaj, gândit să genereze
câştiguri ireversibile – pe termen scurt, mediu şi lung – pentru toţi actorii
individuali şi instituţionali implicaţi în punerea sa în fapt. Timpul va proba.
Puteți începe acest exercițiu de leadership de
aici:
http://www.dascali.ro/2012/11/marian-stas-sistemul-de-invatamant-tolereaza-si-cultiva-mediocritatea/
În paralel, date fiind importanţa excepţională şi gravitatea istorică a
momentului în care ne aflăm, vă invit să meditați la sensul poeziei Noi
vrem pământ scrisă de George Coșbuc, text pe care îl găsiți aici:
Pentru a conştientiza poziţia în care vă aflaţi - stare de fapt consfinţită contractual prin votul pe
care eu vi l-am acordat deliberat, conştient la 9 decembrie 2012 - vă reţin atenţia asupra următoarelor versuri:
“Să nu dea
Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!”
La Mulți Ani!
3 ianuarie 2013
