http://www.euractiv.ro/index.html/articles%7cdisplayArticle?articleID=18025
joi, 20 august 2009
marți, 18 august 2009
duminică, 16 august 2009
CODUL EDUCAŢIEI: analiză şi feedback (I) - descentralizarea curriculară
CODUL EDUCAŢIEI [1]:
prea puţin CURAJ, prea multă "ÎNCREMENIRE ÎN PROIECT"[2]
- analiză ne-comparată, şi feedback constructiv (I) -
prea puţin CURAJ, prea multă "ÎNCREMENIRE ÎN PROIECT"[2]
- analiză ne-comparată, şi feedback constructiv (I) -
motto: "Comunismul este societatea care garantează prostia ca încremenire în proiect"
Gabriel Liiceanu, Despre limită
Gabriel Liiceanu, Despre limită
I. Argumentul analizei
Aşa cum am concluzionat în repetate rânduri, Educaţia este, de departe, proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani. Miza istorică este succesul sau eşecul României în condiţiile generate de dobândirea, la 1 ianuarie 2007, a statutului de ţară membră a Uniunii Europene, iar focalizarea complexă şi de lungă durată a ţării noastre pe transformarea profundă a Educaţiei pe toate palierele sale, într-o manieră fără precedent până în acest moment – incomparabilă cu oricare dintre schimbările ori corecţiile din zona publică la care suntem martori – reprezintă condiţia critică de succes sau eşec a noii Românii Europene.
Am în vedere trei argumente care susţin fără echivoc enunţurile anterioare:
Argumentul istoric. Acum, în esenţa sa, Şcoala funcţionează conform unui model profund inadecvat timpului prezent şi celui viitor – i-am spus eu, modelul de tip "industrial-comunist" al secolului trecut. A treia mare transformare a Şcolii româneşti moderne, după cea articulată de Spiru Haret în anii 1890-1900 şi după reforma comunistă din 1948-1950, încă nu a avut loc.
Argumentul social. Subsistemul public principal pentru schimbarea infrastructurii mentale a societăţii este Educaţia. România are nevoie, urgent, de schimbarea infrastructurii sale mentale în acord cu schimbările generate de aderarea la Uniunea Europeană – prin urmare, Educaţia devine proiectul său public numărul 1.
Argumentul economic. Investiţia în educaţie este deosebit de profitabilă, pe termen lung. Rata de rentabilitate a investiţiei în educaţie se situează între 5-30%, conform statisticilor O.E.C.D.
II. Unde suntem acum: un grafic edificator, fără comentarii
Acum suntem aici[4] (România – marcată cu cerc roşu) – adică, în alt film decât restul ţărilor europene:
III. "Hârtia mea de turnesol": transformarea de sistem a Educaţiei în România
În opinia mea, unicul criteriu de validare a oricărui text de lege în domeniul educaţiei, în acest moment, este transformarea profundă, de sistem, dintr-un motiv fundamental: acum, România este în filmul său viitor, iar sistemul public al educaţiei este încremenit în filmul său anterior. Orice alt text cu putere legislativă nu va face decât să adâncească discrepanţa dintre timpul României Europene şi timpul sistemului său educaţional, denotând lipsă de viziune alimentată de incompetenţă şi/sau lipsă de bună-credinţă şi generând consecinţe deosebit de toxice, pe termen lung, pentru societatea românească,. De aceea, cred cu tărie că momentul actual (ciclul politic 2008-2012) este imperios necesar să aibă caracter istoric, deoarece ne oferă oportunitatea imensă a legiferării celei de-a treia mari transformări a sistemului educaţional în 130 de ani de istorie modernă a României, după 1890-1900 (Spiru Haret) şi, respectiv, 1948-1950 (reforma comunistă).
Din motive strict tehnice, profesionale, fără nici o conotaţie politică[5], propun o analiză ne-comparată a proiectului Codului Educaţiei elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi supus dezbaterii publice începând cu 14 august 2009. Întrucât unicul meu criteriu de validare a textului este criteriul transformaţional, argumentez caracterul de "încremenire în proiect" a enunţurilor supuse analizei, iar feedback-ul meu constructiv propune variante de soluţii cu valoare de transformare. Ca poziţionare de principiu, optez fără echivoc pentru un sistem educaţional autentic şi echilibrat, descentralizat din punct de vedere curricular, managerial, financiar şi de resurse umane la nivel de unitate şcolară şi comunitate locală, şi pentru un proces educaţional centrat pe valori, în care întreg universul gravitează în jurul singurelor două categorii de actori de importanţă absolută în orice şcoală: elevii şi profesorii.
IV. Studiul de caz #1 - învăţământ preuniversitar:
"ŞCOALA – ALTFEL! Descentralizarea Curriculară"
:-( "Încremenirea în proiect"
Iată colecţia de enunţuri care, în opinia mea, consfinţesc şi consolidează un model curricular anacronic, transformând descentralizarea curriculară autentică în "formă fără fond":
Art. 29, alin. (9) – care subordonează învăţământul preuniversitar M.E.C.I., în comparaţie cu cel universitar, coordonat de M.E.C.I.: "Învăţământul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele şcolare, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, iar învăţământul superior este coordonat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, cu respectarea autonomiei universitare."
Art. 27, alin. (3) şi (5) – care stabileşte că trecerea de la învăţământul secundar inferior, gimnazial, la învăţământul secundar superior, liceal se face prin "evaluare naţională standardizată a elevilor de clasa a VIII-a"
Art. 28, alin. (3), lit. a – care menţine profilurile "umanist" şi "real" în învăţământul secundar superior, liceal
Art. 36, alin. (3) – care decide explicit proporţia curriculară: "Planurile cadru de învăţământ pentru învăţământul secundar inferior, gimnazial şi secundar superior, liceal cuprind discipline din trunchiul comun, de regulă 60%, curriculum diferenţiat, de regulă 30% şi curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală, de regulă 10%"
Art. 34, alin. (4) – care relaţionează inacceptabil de vag competenţele-cheie ce fundamentează Curriculumul Naţional cu disciplinele din Curriculum, fără a da o soluţie alternativă explicită la numărul foarte mare de discipline pe care elevii le parcurg în fiecare an şcolar – atât în gimnaziu, cât şi în liceu: "Fiecare disciplină din Curriculum prin programa şcolară şi sistemul de evaluare va contribui la formarea şi dezvoltarea competenţelor din cele 8 domenii precizate la alin. (3)"
Şi, reciproc, iată o colecţie de enunţuri curajoase din Codul Educaţiei, care, în condiţiile legiferate mai sus, devin "forme fără fond", litera şi spiritul lor fiind torpilate de frica asumării necesare a transformării de sistem:
Art. 2, par. (2) - "Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative, fundamentată pe asumarea reală de către toţi indivizii şi de către fiecare dintre aceştia a unei scale de valori necesare propriei dezvoltări şi împliniri personale într-o societate a cunoaşterii."
Art. 5. lit. n) - "Principiul educaţiei diferenţiate/individualizate, urmărind valorificarea întregului potenţial al copilului/tânărului, a tuturor dimensiunilor personalităţii acestora."
Art. 6, alin. (1), lit. a) - "Educaţia şi formarea profesională a copiilor, tinerilor şi adulţilor prin sistemul naţional de învăţământ are ca finalitate principală formarea la toţi şi la fiecare dintre aceştia a competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini, necesare pentru: a) împlinire şi dezvoltare personală prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe parcursul întregii vieţi;"
Art. 34, alin. (3) - care defineşte cele 8 competenţele-cheie pe care se fundamentează Curriculumul Naţional
Art. 36, alin. (6) – care ar trebui să deschidă proiectarea curriculară către şcoală şi comunitate: "Disciplinele şi activităţile cuprinse în curriculumul la decizia şcolii/curriculumul în dezvoltare locală se stabilesc de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, pe baza consultării cadrelor didactice prin consiliul profesoral, a elevilor prin consiliul consultativ al elevilor, a părinţilor prin comitetul reprezentativ al părinţilor, precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi, după caz, a agenţilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor"
Art. 48, alin. (2) – "Învăţământul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Deciziile care afectează în mod esenţial viaţa şcolară sunt luate prin consultarea obligatorie a reprezentanţilor beneficiarilor: organizaţiile elevilor, federaţiile asociaţiilor de părinţi, reprezentanţii mediului de afaceri, ai autorităţilor locale şi ai societăţii civile."
Art. 50, alin. (11) – "Fiecare elev are dreptul să opteze, în condiţiile legii şi cartei şcolii, pentru acele cursuri şi activităţi din oferta educaţională a unităţii de învăţământ pe care le consideră potrivite în raport cu aptitudinile şi interesele sale."
În opinia mea, viciul major al filosofiei curriculare statuate prin proiectul Codului Educaţiei este că la nivel declarativ spune una, iar ceea ce încurajează şi permite în mod real, este, de fapt, tocmai contrariul, punând o frână puternică transformării reale, de sistem.
:-) Feedback constructiv
Premise de proiectare:
* M.E.C.I. coordonează învăţământul preuniversitar, în parteneriat cu unităţile de învăţământ, asigurând un raport echitabil şi armonios între nevoile curriculare de la nivel naţional şi cele de la nivel local
* Unităţile de învăţământ liceal organizează examenul de admitere a absolvenţilor învăţământului gimnazial, potrivit standardelor şi criteriilor proprii, stabilite de consiliile de administraţie şi consiliile profesorale, în parteneriat cu comunităţile locale
În aceste condiţii, iată o formă de art. 36 (Planurile-cadru de învăţământ) care, în opinia mea, susţine în mod autentic enunţurile curajoase din Codul Educaţiei:
Art. 36 – Planurile-cadru de învăţământ
(1) Planurile cadru de învăţământ cuprind disciplinele de învăţământ/modulele de pregătire corespunzătoare fiecărui nivel şi formă de învăţământ, precum şi numărul de ore alocate acestora.
(2) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile cadru este cuprins între maxim 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar şi maxim 30 de ore pe săptămână pentru învăţământul gimnazial, respectiv liceal.
(3) Planurile-cadru trebuie să respecte următoarele principii de proiectare:
· educarea la elevi a deprinderii de a decide şi a-şi asuma costurile şi consecinţele deciziilor luate în privinţa alegerii disciplinelor de studiu evaluate, prin stabilirea unui raport echitabil între numărul disciplinelor obligatorii şi numărul disciplinelor la alegerea elevilor, din ofertele şcolilor, cu scăderea progresivă a proporţiei disciplinelor obligatorii către anii terminali ai învăţământului liceal
· parcurgerea unui număr redus de discipline evaluate în fiecare semestru şcolar – de exemplu, între 6-8, în funcţie de nivelurile învăţământului şcolar
· alocarea unui număr de ore pe săptămână aproximativ egal pentru fiecare disciplină evaluată – de exemplu, între 3-5 ore săptămânal
· stabilirea unui efectiv minim de 12 elevi pentru desfăşurarea pe grupe a unora dintre disciplinele la alegerea elevilor
· parcurgerea, la alegere, a unui număr de discipline neevaluate, din ofertele şcolilor – de exemplu, 2-4 discipline semestrial, în afara programului obligatoriu
Prin discipline "evaluate" înţeleg disciplinele ale căror evaluări intră în calculul mediilor semestriale.
Exemplul 1. Învăţământ liceal: orar săptămânal cu 8 discipline evaluate semestrial (disciplinele D1-D6 – 4 ore/săptămână; disciplinele D7-D8 – 3 ore/săptămână; TOTAL ore / săptămână: 30)
Şi iată un exemplu de proporţii echitabile, în opinia mea, între disciplinele obligatorii (curriculum naţional) şi, respectiv, cele la decizia elevilor, din oferta şcolii:
· clasa a IX-a: 5 + 3
· clasa a X-a: 4 + 4
· clasa a XI-a: 4 + 4
· clasa a XII-a: 3 + 5
Exemplul 2. Învăţământ gimnazial: orar săptămânal cu 7 discipline evaluate semestrial (disciplinele D1-D4 – 4 ore/săptămână; disciplinele D5-D7 – 3 ore/săptămână; TOTAL ore / săptămână: 25)
Şi iată un exemplu de proporţii echitabile, în opinia mea, între disciplinele obligatorii (curriculum naţional) şi, respectiv, cele la decizia elevilor, din oferta şcolii:
· clasa a V-a: 5 + 2
· clasa a VI-a: 5 + 2
· clasa a VII-a: 4 + 3
· clasa a VIII-a: 4 + 3
Iată principalele puncte tari ale variantei de soluţie propusă mai sus:
- elevii, în mod autentic, devin protagoniştii principali ai demersului educaţional
- pune în fapt, în mod autentic, principiul descentralizării curriculare la nivelul unităţii de învăţământ
- elevii parcurg mult mai puţine discipline evaluate în fiecare semestru – este una din cele mai acute dureri ale actualului model curricular preuniversitar; mesajul transmis: "de acum înainte ai mai puţine discipline, pe bune, dar mult mai bine predate – tot pe bune!"
- disciplinele evaluate au un număr comparabil – şi suficient – de ore pe săptămână; mesajul transmis: "toate disciplinele, o dată alese, devin la fel de importante!"
- elevii pot opta şi pentru discipline "neevaluate" (în sensul că notele la aceste discipline nu intră în calculul mediilor semestriale); mesajul transmis: "dacă vrei, poţi alege şi alte discipline, care să-ţi lărgească orizontul cunoaşterii universale; ele nu intră la medii, dar suntem bucuroşi să-ţi oferim oportunităţi de dezvoltare, dacă eşti interesat!"
- în fiecare semestru, elevii parcurg o combinaţie echitabilă de discipline obligatorii şi discipline la alegerea lor, din oferta şcolii; mesajul transmis: "învăţăm împreună lecţia că întotdeauna în viaţă te vei întâlni cu o combinaţie de obligaţii/servituţi, pe de o parte, şi de opţiuni personale, asupra cărora vei avea control; niciodată nu vei putea face doar ce vrei tu, şi nici societatea nu vra să faci numai ce-ţi dictează ea!..."
- elevii învaţă să opteze şi să-şi asume consecinţele deciziilor care îi privesc direct; mesajul transmis: "te ajutăm să înveţi să hotărăşti cu adevărat, în privinţa propriei tale dezvoltări personale!"
- încetează existenţa "claselor-plutoane", cu dinamică internă blocată pe cicluri de învăţământ (aproximativ aceiaşi 25-30 colegi de clasă, dintr-a V-a A, B, C... până într-a VIII-a A, B, C... şi, respectiv, dintr-a IX-a A, B, C... până într-a XII-a A, B, C...); acestea se înlocuiesc cu grupele / clasele constituite pe discipline, cu dinamică semestrială (aceiaşi 25-30 colegi la disciplinele obligatorii; alţi minimum 11 colegi diferiţi, la disciplinele la alegerea elevilor, din oferta şcolii) – ceea ce reprezintă un model mult mai adecvat realităţii societăţii actuale, cu contexte mult mai deschise şi mai rapid schimbătoare în privinţa echipelor de lucru
- în fine, dispar profilurile "umanist" şi "real" – ele sunt întreţinute în mod artificial şi constrâng, în loc să ajute la o dezvoltare reală a adolescenţilor, potrivit aspiraţiilor proprii, descoperite în ritmul specific al fiecăruia în parte
Reflecţii finale, pe studiul de caz
Cu siguranţă, ca orice nouă provocare de schimbare adaptivă[6], varianta de soluţie propusă prin acest feedback constructiv poate avea vulnerabilităţi – dar toate vulnerabilităţile au, la rândul lor, soluţii, dacă le abordăm deschis, proactiv, cu bună-credinţă. Totodată, însă, cred că este deasupra oricărui dubiu că o asemenea variantă de soluţie transformă în mod semnificativ dinamica interacţiunii dintre elevi şi profesori, în timpul şi spaţiul educaţional, punând în fapt un principiu agreat şi consfinţit prin semnăturile puse pe Pactul Naţional pentru Educaţie: principiul descentralizării curriculare.
Începând cu anul 2006, am analizat in extenso această variantă de soluţie la problema descentralizării curriculare autentice în numeroase traininguri de leadership educaţional pe care le-am desfăşurat cu sute de oameni ai şcolii – profesori, directori, inspectori, lideri de sindicat, elevi, studenţi, jurnalişti – dar şi reprezentanţi ai mediului de afaceri, sub cele mai diverse auspicii: Ministerul Educaţiei, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Casa Corpului Didactic a Municipiului Bucureşti, Federaţia Sindicatelor din Învăţământ ²Spiru Haret², Institutul Aspen România, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România, consorţiul IRSCA-EDUGATE, săptămânalul "Tribuna Învăţământului", trainigurile corporatiste etc. Percepţia generală asupra modelului propus a fost, dominant, una lucid-pozitivă, temerile sau reţinerile ţinând îndeosebi de caracterul său de noutate şi, în consecinţă de nevoia "schimbării mentalităţii" – aspecte cu care sunt întrutotul de acord şi în zona cărora pot contribui constructiv, sprijinind direct sau facilitând procese. Doresc să accentuez un aspect esenţial, rezultat din discuţiile cu specialişii şi responsabilii din domeniu: această soluţie nu presupune disponibilizări de personal, ci perfecţionare şi reconversie profesională, fapt ce aduce în discuţie un alt proiect transformaţional, respectiv o strategie nouă de dezvoltare a resursei umane în educaţie, porind de la formarea iniţială pe filiera didactică şi continuând cu opţiuni moderne de carieră, la îndemâna personalului didactic – subiect al următorului studiu de caz.
Datorită complexităţii prezentei analize, am decis ca în fiecare intervenţie publică să abordez câte un studiu de caz, iar datorită subiectului extrem de fierbinte al descentralizării curriculare – cu implicaţii profunde atât la nivel de management educaţional, dar şi de resurse umane în învăţământul preuniversitar – am deschis această serie cu cel prezentat acum. Aştept cu bucurie şi deosebit interes feedback-ul celor preocupaţi de subiect, cu câteva sugestii de civilitate:
- vă reamintesc respectuos că poziţionarea mea în conversaţie porneşte, principial, de la nevoia transformării fundamentale, istorice, a educaţiei în România
- vă adresez rugămintea respectuoasă să înlocuiţi comentariile de tip "acest aspect e greşit!" cu analiza de tip "cu acest aspect nu sunt de acord!", oferind soluţii alternative
- în fine, vă adresez rugămintea respectuoasă să focalizaţi comentariile pe soluţii constructive care, în opinia dumneavoastră, adaugă valoare soluţiei propuse.
Închei cu următoarele gânduri:
1. Educaţia este proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani, pentru că prin educaţie societatea îşi schimbă infrastructura mentală, iar la noi această schimbare încă nu s-a produs, după 1989.
2. Proiectul transformării de sistem a Educaţiei este unul deschis, perfect fezabil. El nu este o ameninţare. Există profesionişti ai educaţiei care îl ştiu, îl vor şi îl susţin, punând la dispoziţie expertize pe dimensiuni multiple: educaţie non-formală; educaţia adulţilor; training şi consultanţă; experienţă internaţională; managementul schimbării; leadership transformaţional.
3. Schimbarea adaptivă a Educaţiei consfinţeşte, strategic, închiderea capitolului istoriei moderne a României început după 1945, şi angajarea autentică pe calea deschisă de momentul 1 ianuarie 2007. Acest proces constituie un exerciţiu profund de învăţare colectivă la scara întregii societăţi, fundamentat pe încredere, onestitate, competenţă, performanţă şi curaj, gândit să genereze câştiguri ireversibile – pe termen scurt, mediu şi lung – pentru toţi actorii individuali şi instituţionali implicaţi în punerea sa în fapt. Timpul va proba.
Vă mulţumesc anticipat şi vă transmit un gând bun!
Bucureşti, 16 august 2009
Marian Staş
Preşedinte, Fundaţia CODECS pentru Leadership
NOTE
[1] http://www.edu.ro/index.php/articles/12657
[2] http://ro.wikiquote.org/wiki/Gabriel_Liiceanu
[3] http://portal.ifo.de/pls/diceguest/download/F5757/CH-FEB02._RATEUPS.PDF#search=%22education%20rate%20of%20return%22
[4] Commission of the European Communities: Progress towards the Lisbon Objectives in eduation and training – indicators and benchmarks, 2008, http://ec.europa.eu/education/policies/2010/doc/progress08/report_en.pdf
[5] O lectură a acestui text în altă cheie decât cea specificată explicit de mine este pe propria răspundere a cititorului
[6] Dean Williams, Leaderhsip real – oameni şi organizaţii, faţă în faţă cu marile lor provocări, CODECS, 2007
vineri, 14 august 2009
miercuri, 12 august 2009
Codul Educaţiei: 12 august -- oglinda presei (selecţie personală)
Melania Vergu -- "Gândul":
http://www.gandul.info/opinii/codul-educatiei-catalogul-luptei-politice.html?4237;4715777
Concluzie: "Doamna ministru vrea doar să-i închidă gura lui Băsescu şi, mai ales, nu suportă ca pe mandatul dânsei, Guvernul să adopte un alt pachet legislativ, chit că acela ar fi trebuit să stea la baza noii construcţii a Educaţiei în România, pentru simplul motiv că este coerent şi are viziune. Vom avea astfel doar nişte modificări. Vom mai cârpi câte ceva, mai sulemenim puţin obrazul, doar osatura rămâne aceeaşi: anchilozată."
E. Chiscop, C. Craiu -- "Ziarul de Iaşi" (excelentă analiză -- felicitări!...)
http://www.ziaruldeiasi.ro/invatamant/codul-educatiei-varianta-finala~ni5mgi
Concluzie: "Noul Cod al Educatiei, care se afla de mai bine de doua saptamini pe masa de lucru a Ministerului Educatiei si a sindicatelor, se afla intr-o forma finala. Acesta ar trebui sa fie inaintat Guvernului pe 14 august. Documentul este o compilatie intre vechile legi, propunerile lui Mircea Miclea, ale Ecaterinei Andronescu si ale liderilor de sindicat din invatamintul preuniversitar si universitar. Rezultatul: un grup de legi care schimba mai mult conceptele decit rinduielile. Un grup de legi cu reglementari care inca stirnesc multe confuzii in rindul dascalilor. Codul Educatiei va fi supus dezbaterii publice, iar apoi Guvernul ar trebui sa isi asume raspunderea pentru adoptarea sa. Teoretic, codul reglementeaza reforma in educatie. Practic, mult trimbitata reforma se reduce la cresterea competentelor administratiei locale in invatamintul preuniversitar, in detrimentul Inspectoratelor Scolare, si la alte citeva schimbari la nivelul examenelor nationale."
Elena Vijulie -- "România liberă"
http://www.romanialibera.ro/a162282/pdl-si-psd-sacrifica-educatia.html
Concluzii: "[...], dupa cum a explicat pentru Romania libera Mircea Miclea, seful comisiei prezidentiale (inca nedesfiintata), Guvernul si Ministerul Educatiei n-au facut nimic in aceasta directie vreme de mai mult de trei luni, dupa care PSD si PDL au azvarlit totul in batalia politica, schimonosind reforma. 'In primul rand, PSD, care s-a apucat sa faca alte legi, apoi PDL, care a trantit povestea cu asumarea raspunderii.' Care este insa originea voluminosului "Cod al Educatiei" despre care ministrul PSD a anuntat ieri ca intra in dezbatere publica? Dupa demisia lui Mircea Miclea de la minister, in 2005 (pentru ca Educatia nu obtinuse 5% din PIB), atat ministrul Hardau (PDL), cat si ministrul Adomnitiei (PNL) s-au preocupat sa intocmeasca proiecte de reforma, ultimul promovand si ample dezbateri publice.
Pe aceasta mostenire se bazeaza Codul Andronescu, legi la pachet care, in opinia expertului in educatie Ciprian Ciucu de la organizatia Educatia 2000, oglindesc in mare masura viziunea functionarilor din minister asupra reformei, spre deosebire de legile Miclea, intocmite de oameni cu o viziune europeana comparativa. 'Codul Educatiei' – care include regulile pentru invatamantul preuniversitar, invatamantul superior, managementul invatamantului, finantarea invatamantului de stat, separat, invatamantul militar, de ordine si securitate publica etc. – a fost negociat cu sindicatele si alte organizatii intr-un ritm infernal in ultimele zile, discutiile de marti finalizandu-se miercuri, la ora 2 dimineata, pentru ca ministrul PSD sa poata tine promisiunea partidului ca premierul va avea un text de reforma a educatiei pe masa la sedinta de guvern.
Ministrul Andronescu justifica reluarea demersului facut de predecesorii sai prin faptul ca legile Miclea 'sunt doar enunturi' si ca 'nu poti sa gestionezi un sistem numai enuntand anumite aspecte'. Liderul PSD, Mircea Geoana, a dat insa adevarata explicatie a problemei: PSD se opune categoric asumarii raspunderii asupra legilor Miclea. Unii lideri PSD considera ca precipitarea PDL in materie de educatie ar fi un contraatac fata de sprijinul dat de PSD infiintarii comisiei Udrea. Astfel, educatia a devenit subiect de negociere si atac politic. Ce ar putea urma? Mircea Miclea declara ca ministrul Andronescu a preluat foarte putin din munca de trei ani a comisiei si ca prin politizarea problemei 's-a ratat o sansa'. El spune ca 'PSD si PDL trebuie sa ajunga la un compromis. De la ideea de concordie nationala s-a ajuns la discordie nationala. E aberant! Chiar daca PDL reuseste sa treaca legile Presedintiei cateva luni mai devreme, daca nu negociaza, peste un an-doi vine un alt partid si le schimba din nou, adica exact ceea ce noi nu vroiam sa se intample'. Mircea Miclea spune ca impreuna cu alti membri ai comisiei vor elabora in zilele urmatoare o analiza avertisment: 'Oamenii nu mai sunt interesati de ce are nevoie educatia, ci numai de puterea politica'. "
marți, 11 august 2009
duminică, 9 august 2009
Ioana Ene, pe Ziare.com: 9 august -- "Blestemul alegerii intre doua rele"
[...]
"Legi vitale, pe repede inainte
Cel mai tare ar trebui sa ne temem insa de continutul acestor legi vitale elaborate in viteza a sasea, fara simulari, fara evaluari de impact, cu hibele ascunse ce vor fi descoperite abia dupa ce produc efecte. [...]
Vorbim totusi despre trei legi de importanta capitala (educatie; salarizarea unica a bugetarilor; reformarea sistemului de pensii - n.m., M.S.) care ar presupune ceva mai multa cumpanire decat permite elaborarea aceasta pe genunchi, contra cronometru.
Dintre raul absebtei lor si raul pompierismului superficial, ce alegem?
Suntem din nou sub blestemul tipic romanesc al alegerii intre deloc si prost facut, aruncat asupra noastra de tergiversarea nepermisa a reformelor vitale. Cum am ajuns la marginea prapastiei, probabil ca deblocarea unei reforme chiar imperfecte ar fi totusi raul cel mic. Daca va fi."
vineri, 7 august 2009
duminică, 2 august 2009
18-25 iulie: Presidential Classroom / Future World Leaders Summit (Georgetown University - Washington, D.C.)
Romanian and Moldovan High-school Students attended the Presidential Classroom, in Washington DC, 19-25 July 2009 Fifteen Romanian and Moldovan high-school students from the cities of Bucharest, Falticeni, Turda, Calarasi, Onesti and Grigoriopol (in the Transnistrian enclave of the Republic of Moldova) have visited Washington DC from 19 to 25 July, attending the one week-long 2009 Future World Leaders Summit organized by the Presidential Classroom. The Presidential Classroom is the world’s leading provider of hands-on experiential education in the practice of government for high-school students from all over the world who attend a variety of programs organised by the Classroom throughout each year. The strength of this year’s Romanian/Moldovan contingent was made possible by scholarships provided by the Ratiu Family Foundation of the UK, by Dr Eliot Sorel of Washington DC and by the Presidential Classroom itself, directed by Romanian-born Ms Maria Darie.
Marian Stas, Daniela Caliga of Transnistria (recipient of a joint scholarship from the Ratiu Family Foundation and Presidential Classroom to attend Future World Leaders Summit programme), Prof. Dr. Eliot Sorel
Nicolae Ratiu, Chairman of the Ratiu Family Charitable Foundation, said: “We were very glad to offer the Ratiu Foundation’s support to students from Romania and the Republic of Moldova so that they can attend the prestigious Presidential Classroom. Acting in the sprit of my father, Ion Ratiu, a great democracy campaigner and humanitarian, we believe that democratic attitudes and ideals should be nurtured and encouraged in the younger generation, in order to ensure a fair and honest future for all. By supporting this trip to the 2009 Future World Leaders Summit, we wanted to show our continued interest in educational and civil society programmes both in Romania and in the Republic of Moldova.” [...]
// // // http://www.ratiufamilyfoundation.com/ // // // // http://www.ratiudemocracycenter.org/ // // //
+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + The Ratiu Family Charitable Foundation Manchester Square, 18 Fitzhardinge Street, London W1H 6EQ; Tel. +44 20 7486 0295; Fax: +44 20 7486 0307 E-mail: mail@ratiufamilyfoundation.com, Web site: http://www.ratiufamilyfoundation.com/ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
