Uniunii Social-Liberale: TO-DO

SCRISOARE DESCHISĂ

viitorului prim-ministru al Guvernului României și viitorului ministru al Educației

TO-DO

Doamnă / domnule prim-ministru,

Doamnă / domnule ministru al Educației,

Mă adresez acum în acest fel deoarece încă nu cunosc, formal, numele dumneavoastră. Mă aștept, însă, să aparțineți politic Uniunii Social-Liberale, în virtutea scorului istoric pe care USL l-a obținut la alegerile din 9 decembrie 2012. Eu însumi v-am votat, așa încât contractul nostru este cât se poate de solid, în ceea ce mă privește. Vă felicit și vă urez succes în proiectele pe care aveți a le pune în fapt în ciclul politic 2012-2016.
Acum e rândul dumneavoastră.

Iată rostul scrisorii mele deschise.

În 1946, la Cluj, Lucrețiu Pătrășcanu a spus[1]: “Înainte de a fi comunist, sunt român”.

Mutatis mutandis[2], poziționarea mea în raport cu dumneavoastră pornește de la acest enunț: “Înainte de orice afiliere ori simpatie politică, mie îmi pasă de Educația din România cum nu vă puteți închipui”.

În virtutea enunțului anterior, lista to-do[3] pe care eu v-o leg de suflet are un singur punct, care sună așa:

• ·         FACEȚI ISTORIE! Puneți capăt paradigmei comuniste în Educație și deschideți calea transformării de sistem a Școlii, în acord cu cerințele strategice ale României Europene!

Starea de fapt actuală este inacceptabilă – în primul rând în educația preuniversitară. La peste douăzeci de ani de la căderea formală a comunismului în România sistemul educațional preuniversitar este anacronic, ineficient, depășit demult de realitatea timpului pe care îl trăim acum. Și această stare de fapt nu mai poate continua!

Vă cer să acționați strategic, hotărât, profesionist, fără jumătăți de măsură, punând mai presus de orice interesul Școlii și al României.

Fără “da, DAR…” și fără “NU se poate, NU e încă timpul…”.

Fără “succesuri” și fără “eșece”.

Fără “almanahe” și fără “testuri”.
 

Cu FOND și cu FORMĂ. Cu FORMĂ și cu FOND.

Pentru că Educaţia este, de departe, proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani. Pentru că miza istorică este succesul sau eşecul României în condiţiile generate de dobândirea, la 1 ianuarie 2007, a statutului de ţară membră a Uniunii Europene, iar focalizarea complexă şi de lungă durată a ţării noastre pe transformarea profundă a Educaţiei pe toate palierele sale, într-o manieră fără precedent până în acest moment – incomparabilă cu oricare dintre schimbările ori corecţiile din zona publică la care suntem martori – reprezintă condiţia critică de succes a noii Românii Europene.

Vă ofer trei valenţe fundamentale, care susţin fără echivoc rațiunea votului meu pentru dumneavoastră:

Valenţa istorică. Acum, în esenţa sa, Şcoala funcţionează conform unui model depășit, profund inadecvat timpului prezent şi celui viitor. A treia mare transformare a Şcolii româneşti moderne, după cea articulată de Spiru Haret în anii 1890-1900 şi după reforma comunistă din 1948, încă nu a avut loc.

Valenţa socială. Subsistemul public principal pentru schimbarea infrastructurii mentale a societăţii este Educaţia. Acum România are nevoie, urgent, de schimbarea infrastructurii sale mentale în acord cu schimbările generate de aderarea la Uniunea Europeană – prin urmare, Educaţia devine proiectul său public numărul 1.

Valenţa economică. Investiţia în educaţie este profitabilă. Rata de rentabilitate a investiţiei în educaţie se situează între 5-30%, conform statisticilor O.E.C.D.

Schimbarea adaptivă a Educaţiei este un proiect deschis, perfect fezabil. El nu este o ameninţare. Există profesionişti ai educaţiei care îl ştiu, îl vor şi îl susţin, punând la dispoziţie expertize pe dimensiuni multiple: educaţie non-formală; educaţia adulţilor; training şi consultanţă; experienţă internaţională; managementul schimbării; leadership adaptiv, real, transformațional.

Transformarea Şcolii ca sistem este cel mai important proiect public al României în deceniul 2012-2022. El consfinţeşte, strategic, închiderea capitolului istoriei moderne a ţării noastre început după 1945 şi angajarea autentică pe calea deschisă de momentul 1 ianuarie 2007. Schimbarea adaptivă a Educaţiei constituie un exerciţiu profund de învăţare colectivă la scara întregii societăţi, fundamentat pe încredere, onestitate, competenţă, performanţă şi curaj, gândit să genereze câştiguri ireversibile – pe termen scurt, mediu şi lung – pentru toţi actorii individuali şi instituţionali implicaţi în punerea sa în fapt. Timpul va proba.

Puteți începe acest exercițiu de leadership de aici: 

http://www.petitieonline.com/moratoriu_politic_asupra_educatiei_in_romania 
http://scoala-pe-bune.blogspot.ro/2012/12/mesaj-civic-adresat-usl-faceti-istorie.html

http://scoala-pe-bune.blogspot.ro/2011/12/eu-in-2012-protestatarul.html

http://www.dascali.ro/2012/11/marian-stas-sistemul-de-invatamant-tolereaza-si-cultiva-mediocritatea/

În paralel, date fiind gravitatea majoră și importanța istorică a momentului în care ne aflăm, vă invit să meditați la sensul profund al poeziei lui George Coșbuc Noi vrem pământ, text pe care îl găsiți aici:

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/pamant.php

Pentru a exprima esența contractului nostru - contract consfințit prin votul pe care eu vi l-am acordat - cele mai relevante versuri sunt următoarele:

“Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,

Să vrem noi sânge, nu pământ!

Când nu vom mai putea răbda,

Când foamea ne va răscula,

Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa

Nici în mormânt!”

La Mulți Ani!

11 decembrie 2012

---

[1] Despre contextul enunțului citat putețí găsi detalii aici: http://infoapahida.ro/citat-lucretiu-patrascanu.html

[2] i.e.: http://www.thefreedictionary.com/mutatis+mutandis

[3] e.g.: http://www.mindtools.com/pages/article/newHTE_05.htm