luni, 28 septembrie 2009

28 septembrie -- Ioana Ene, pe Ziare.com: "Scoateţi proiectele!"





SCOATEŢI PROIECTELE!

Poate ca nici nu puteam avea o dovada mai solida a necesitatii reformarii clasei politice, inclusiv prin reducereea numarului de parlamentari, decat reactiile de dupa anuntul presedintelui privind organizara referendumului din 22 noiembrie.
Politicienii au sarit ca opariti cu smoala, nu doar impotriva dusmanului de moarte, Traian Basescu, ci si impotriva dracului cel mai mare si mai negru pe care si-l pot imagina: atentatul la nemeritatul statut pe care-l au acum. Armata lor, intial derutata, s-a regrupat disperat in jurul catora argumente leit-motiv.
Teme false
Initierea referendumului este o manevra electorala, care nu face decat sa distraga atentia de la temele prezidentialelor, ne spun liberalii si social democratii.
Da, este un proiect de campanie electorala, dar nu e nimic rau in asta. Ce altceva e sau ar trebui sa fie campania electorala decat o perioada in care candidatii sa-si expuna, spre dezbatere, proiectele in baza carora vor sa fie alesi? Sigur, ne-am obisnuit ca prin campanie electorala sa intelegem o licitatie de pomeni si minciuni. Absolut nimeni n-a facut exceptie de la acest pacat, dar acesta este un alt argument in favoarea reformei profunde.
Si, ma rog frumos, de la ce anume distrage atentia acest proiect? Cu alte cuvinte, despre ce ar trebui sa vorbim in campania prezidentiala daca nu despre mari teme, mari proiecte? Reforma constitutionala, premisa pentru reforma statului si a clasei politice, este sau nu o tema de baza intr-o tara aflata in criza institutionala grava?
Dar ce, referendumul o sa reduca somajul si o sa mareasca salariile? De parca atunci cand esti flamand trebuie sa nici nu te mai speli. Culmea, intrebarea tamp tendentioasa, pe care am auzit-o din gura unuia dintre cei mai abjecti jurnalisti ai momentului are un raspuns pozitiv.
Da, pe termen lung, reformele acestea, avand ca punct de plecare referendumul, pot aduce guvernanti mai performanti cu respect mai mare pentru banul public, un proces legislativ mai eficient si mai suplu al unui Parlament in care se va intra dupa o concurenta mai stransa, si, in final, pot avea ca rezultat o Romanie mai prospera, in care se fura mai putin, se munceste mai eficient si se chiverniseste mai bine. Drumul este foarte lung si plin de obstacole, dar exista o singura garantie: o Romanie nereformata nu va fi nici mai prospera, nici mai eficienta.
De ce tocmai acum, daca, oricum, reforma constitutionala nu ar putea deveni fapt implinit mai repede de 4 ani? Orice calatorie de 10 mii de kilometri incepe cu un prim pas. Daca nu facem acum primul pas, reforma nu va fi fapt implinit nici peste 5 ani, nici peste 6 nici peste 100.
De ce e nevoie de referendum cat timp numarul de parlamentari poate fi redus prin lege? Desigur, dar cine sa o faca? Referendumul este esential pentru a pune presiune pe un Parlament si pe o clasa politica nereformate si antireformiste, pentru a forta politicienii sa faca ceva impotriva interesului lor. Altfel nu se poate. Uitati-va ce a ajuns votul uninominal dupa ce referendumul pe aceasta tema a esuat!
Ion Iliescu, altfel un campion al democratiei, ne spune ca referendumul e nedemocratic. Sa fim seriosi, Traian Basescu nu a impus unicameralismul si reducerea numarului de parlamentari prin decret, iar referendumul este, prin excelenta, o manifestare democratica. Da, este si o modalitatea de a aduce oamenii la vot, insa prezenta mare este benefica democratiei.
Si, odata ajunsi la vot, romanii care zic Da la referendum nu e obligatoriu sa voteze si la prezidentiale si, cu atat mai putin, sa-l voteze pe Traian Basescu. Pot sa lase alb votul pentru presedinte sau sa opteze pentu oricare dintre contracandidatii sai. Dar daca il vor alege totusi pe Traian Basescu, inseamna ca nu le-a oferit nimeni ceva mai bun. Asta ar trebui sa-i preocupe cel mai tare pe domnii Geoana, Antonescu si Iliescu: sa ofere ceva mai bun.
Ceva mai bun
Nu inteleg ce-i impiedica pe ceilalti candidati sa scoata si ei proiecte care sa reflecte viziunea proprie despre reformarea Romaniei in limitele prerogativelor prezidentiale. Sau din punctul lor de vedere Romania nu trebuie reformata, ii multumeste?
Jos Basescu! nu-i proiect. "Un presedinte altfel" e cel mult un titlu de proiect insa, deocamdata, fara continut. "50 de mii case sociale" nu e cu nimic altceva decat "salarii cu 50% mai mari pentru profesori", adica minciuna in care a cazut, chiar in toamna trecuta, si Traian Basescu.
In aceasi timp insa, presedintele este singurul care a patronat cercetari de proportii, pe teme sociale, privind educatia, problemele constitutionale sau ale sanatatii, si in baza carora a lansat in dezbaterea publica teme importante. Daca ii inventariem cu atata grija pacatele, trebuie sa-i recunoastem si meritele.
Nimeni nu putea impiedica nici PSD si nici PNL sa initieze astfel de cercetari, sa intruneasca astfel de comisii de profesionisti care sa emita setul de diagnostice si propuneri in baza carora sa construiasca un proiect inchegat: viziunea lor despre Romania. Ca sa avem ce discuta cu adevarat in campanie.
Asa ca domnilor candidati, domnilor lideri de patide, in loc sa muriti de grija lui Traian Basescu, in loc sa va consumati energia pentru a discredita un proiect, nu aveti decat sa veniti cu proiecte mai bune, mai convingatoare, mai complete.
Nu aveti decat sa ne aratati care este Romania pe care o concepeti, pe care vreti sa o pastoriti. Domnilor, scoateti poiectele de substanta pentru fundatia Romaniei, ca sa ridicam apoi o suprastructura sanatoasa! Scoateti proiectele care sa reabiliteze chiar notiunile de politica si campanie electroala!
Eu una voi vota candidatul care vine cu proiectul cel mai bun.


marți, 22 septembrie 2009

22 septembrie -- Ioana Ene, pe Ziare.com: "De ce trebuie să plece Ecaterina Andronescu "

De ce trebuie să plece Ecaterina Andronescu

Cu o pirueta facuta in extremis Ecaterina Andronescu a reusit din nou sa evite evacuarea din Guvern. Ordinul de epurare politica in scoli si incercarea de a sustrage din Legea Educatiei Nationale doua articole cu incompatibilitati care o priveau direct sunt doua erori care ar fi justitificat pe deplin inlocuirea sa dincolo de orice strategii politice ale PD-L. Aceste doua motive sunt insa doar simptomele evidente ale bolii care o face pe d-na Andronescu incompatibila cu ministerul Educatei in acest moment, cel putin.

D-na Andronescu este intruchiparea antireformisului (garantat Vanghelie). Poate cu bunacredinta si cu sinceritate totala, domnia sa este incapabila sa conceapa necesitatea si caile reformei fara de care invatamantul romanesc se sufoca in mediocritate si irelevanta. Codul Educatiei pe care il concepuse intial era doar o cosmetizare subtire a prevederilor de acum.

A introdus in lege o parte dintre principiile "pachetului Miclea" doar fortata, sub amenintarea demiterii. Chiar si asa a resusit sa salveze partial politizarea sistemului prin atributiile foarte importante pe care le pastreaza inspectorul scolar judetean.

Ei bine, ministrul care ar da foc prevederilor reformiste ar trebui acum sa le puna in practica. De fapt, soarta Legii Educatiei Nationale depinde in mod esential si direct de minister. Acesta trebuie, in primul rand, sa elaboreze normele metodologice de aplicare a legii. Operatiunea poate dura, practic, oricat si chiar poate ajunge sa denatureze unele dintre prevederi.

Dar sa zicem ca apar pana la urma si normele de aplicare. Urmeaza modificarea programelor, care trebuie data pe mana unor oameni deschisi la minte, care sa intelega conceptul reformei, care pune accent pe adaptarea sociala a elevilor, pe abilitatile de comunicare si de folosire a computerului.

Dupa modificarea programelor, daca ea va fi bine facuta, ar trebui sa urmeze curatenia in corpul profesoral care va ramane supradimensionat in raport cu necesarul mult miscorat. Pe ce criterii? Cum si cine ii va pastra pe acei profesori care sa poate uita deceniile de invatamant invechit si sa-i invete pe copii cu metode noi, cu mentalitati noi astfel incat reforma sa fie reala?

In invatamantul universitar trebuie aplicate la sange incompatibilitatile. Cum sa asteptam asta de la un ministru lovit in plin de o astfel de incompatibilitate?

Una pestea alta, in calea aplicarii efective a Legii Educatiei Nationale stau o multime de obstacole si de pericole pe care le poate depasi doar o vointa politica de fier. Iar o asemenea vointa politica nu poate avea decat un om care crede cu toata fiinta lui in necesitatea si principiile reformei.

Ecaterina Andronescu nu este, cu siguranta, acel om, ba dimpotriva, este omul care pune cate obstacole poate in calea reformei. Tot timpul pe care domnia sa il va mai petrece la carma ministerului este un timp pierdut pentru reforma.

Ar fi suficienta inlocuirea Ecaterinei Andronescu pentru ca reforma sa capete o sansa? Are PSD vreun om cu vointa politica reformatoare de neinfrant? Eu nu-l stiu. Asa ca nici plecarea d-nei Andronescu nu este o garantie. Ar fi insa, in mod cert, un semnal de fermitate si vointa politica reformista din partea premierului. Emil Boc nu a dovedit deocamdata nici una, nici alta.

Asa ca, ma tem, in privinta legii educatiei, ce e mai greu de-abia va incepe dupa promulgare, iar sansele ca reforma sa devina din litera pe hartie fapt implinit nu sunt foarte mari.

http://www.ziare.com/actual/opinii/09-22-2009/de-ce-trebuie-sa-plece-ecaterina-andronescu-893456

vineri, 18 septembrie 2009

18 septembrie -- Mircea Miclea, în "Adevărul": "Nu cred într-un Guvern politic"













Mircea Miclea: „Nu cred într-un Guvern politic”


Fostul ministru al Educaţiei spune că nu a acceptat şi că nici nu va mai accepta să facă parte dintr-un executiv format din oameni politici. El crede că învăţământul românesc începe să preocupe din ce în ce mai mult electoratul.


Autor al unuia dintre Codurile avute în vedere la elaborarea proiectului de lege privind Educaţia, asupra căruia Guvernul şi-a asumat răspunderea săptămâna aceasta, Mircea Miclea este convins că România poate ieşi din criză numai cu un guvern de tehnocraţi.


El spune că interesul politicienilor este, mai degrabă, acela de a avea acces la resursele financiare decât de a rezolva problemele sistemului pe care îl coordonează. Mircea Miclea afirmă că şeful statului a fost şi este adeptul unei asemenea soluţii, însă dacă ar fi impus-o în decembrie 2008, şi-ar fi „pus în cap” toate partidele.


Fostul ministru al Educaţiei a declarat „La masa Adevărului” că a refuzat să facă parte dintr-un Guvern politic şi că este hotărât să nu mai accepte un portofoliu ministerial într-un astfel de cabinet. Referindu-se la sistemul universitar, Miclea atrage atenţia că impostura are două caracteristici: se înmulţeşte prin clonare şi se polarizazeză atunci când o ataci.


http://www.adevarul.ro/articole/mircea-miclea-nu-cred-intr-un-guvern-politic.html

joi, 17 septembrie 2009

18 septembrie -- Ioana Ene, pe Ziare.com: "EPURARE POLITICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT"












Epurare politică în învăţământ

De ce e atat de necesara depolitizarea reala a invatamantului, o adevarata cheie a reformei educatiei? S-a "straduit" sa ne demonstreze d-na Ecaterina Andronescu, cu numai cateva zile inainte ca noua Lege a Educatiei Nationale sa intre in vigoare.
Printr-o semnatura pe un ordin abuziv, atat in virtutea actualei legi a invatamtnului, cat si a celei viitoare, ministrul Educatiei si-a asigurat controlul politic in scoli cel putin pana la alegerile prezidentiale.Ordinul cu pricina spune asa: "incepand cu data intrarii in vigoare a prezentului ordin, inceteaza toate detasarile in interesul invatamantului pentru functiile de conducere din unitatile de invatamant preuniversitar de stat si pentru functiile de indrumare si control din inspectoratele scolare dispuse pentru anul scolar 2009-2010 prin decizie a inspectoratului scolar general".
Cu alte cuvinte, sunt inlocuiti toti directorii si inspectorii numiti de inspectoratele scolare, 16 mii de oameni, pentru a fi inlocuiti cu altii numiti direct de ministrul Educatiei. Inlocuirile au fost in toate cazurile nemotivate, au coborat pana la nivelul gradinitelor, unde valul demiterilor abuzive a inceput naucitor in ultimele zile inainte de inceperea anului scolar, si incalca actuala lege a invatamantului potrivit careia numai inspectoratele scolare au dreptul sa faca astfel de numiri si demiteri. Prin ordin de ministru, d-na Andronescu incalca o lege organica.
Legea Educatiei Nationale, pentru care guvernul si-a asumat raspunderea, prevede ca directorii scolilor vor fi alesi de consiliile de administratie ale acestora, alcatuite din profesori, parinti si autoritati locale. Dar consiliile acestea inca nu exista, ele trebuie sa se formeze mai intai, sa decida organizarea concursurilor, sa le organizeze efectiv, sa aleaga un candidat. Este un proces care cere timp, mult mai mult deca cel ramas pana la alegerile prezidentiale. In plus, un director aflat in functie poate capta bunavointa consiliului de administratie pentru ca, dupa ce a fost confirmat in functie, sa serveasca cu abilitate si fidelitate interesele politice ale PSD.
Ce pot face directorii de scoli pentru un partid? Sunt factori importanti de influenta, mai ales in mediile mai putin "saltate" unde preotul, dascalul si doctorul sunt un fel de supraoameni cu un cuvant foarte greu. Este exact motivul pentru d-na Andronescu a comis acest abuz in buza alegerilor prezidentiale, in scoli, gradinite si la nivelul inspectoratului, o adevarata epurare politica a celor cu fidelitate mai mica de 110% pentru PSD.
Ministerul Educatiei a incercat intai sa musamalizeze epurarea cu o minciuna: nu s-ar fi cerut decat listele cu directori si inspectori, insotite cu CV-urile acestora. "Vrem sa ne convingem ca cei numiti in functie sunt in regula, ca au CV-urile corespunzatoare", explica secretarul de stat Doina Pana. Ordinul citat mai sus spune insa cu totul si cu totul altceva.
Va aduceti aminte cu cata inversunare a incercat Ecaterina Andronescu sa elimine din noua lege orice prevedere de depolitizare si descentralizare. In Codul Andronescu, de la director, la femeia de serviciu din scoala erau la mana factorului politic. In forma finala, Legea Educatiei Nationale face o jumatate de pas inainte. Directorul este numit de consiliul de administratie al scolii care il poate si demite. In schimb, inspectorii scolari generali raman cu atributii foate extinse de control asupra invatamntului, mana lunga a politicului in invatamant.
Sigur, d-na Andronescu si-ar fi dorit sa fie si mai lunga, ca dovada acum trece chiar peste inspectoratele scolare pentru a desavarsi politizarea preelectorala a educatiei.
Ordinul acesta, care contravine fundamental spiritului si literei noii legi, echivaleaza cu o declaratie prin care Ecaterina Andronescu anunta explicit ca nu va aplica masurile de reforma a educatiei, condamnate sa ramana litera moarta in timpul mandatului sau.

miercuri, 16 septembrie 2009

16 septembrie. Descentralizare managerială "comprehensivă", marca M.E.C.I.: una vorbim, alta fumăm!...

























NO COMMENT!...


"Adevărul", 16 septembrie: Scoateţi proastele obiceiuri din şcoli!



































15 septembrie 2009: Primul-ministru, în Parlamentul României








Transcrierea discursului susţinut de primul-ministru Emil Boc cu ocazia angajării răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii Educaţiei Naţionale

Domnule Preşedinte al Senatului,
Doamnă Preşedinte a Camerei Deputaţilor,
Doamnelor şi domnilor miniştri,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Doamnelor şi domnilor,

[...]

Reforma sistemului educaţional face parte din angajamentul de reformă a statului român. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când ne-am câştigat şi recâştigat libertatea. România este o ţară europeană liberă. Am scăpat de statul opresiv comunist, dar statul de azi i-a moştenit destule metehne - şi vom face astăzi referire şi la salarizare unică, şi la agenţiile guvernamentale apărute ca ciupercile după ploaie în sistemul nostru instituţional şi care, practic, au paralizat, în multe domenii funcţionarea statului.

Statul român de azi nu este nici suficient de european, şi nici îndeajuns de folositor cetăţenilor săi. Statul, şi nu cetăţeanul, a fost marele beneficiar al ultimilor 20 de ani. Statul român, astăzi, este puţin pentru foarte mulţi şi este foarte mult pentru puţini! Statul a lucrat mai mult în favoarea lui decât în slujba cetăţeanului. Am auzit, după 1989, foarte multe guverne, foarte mulţi oameni politici care au spus ceea ce spunem şi noi: statul român trebuie reformat. Din nefericire, aceste cuvinte, în decursul timpului, nu au schimbat lucrurile în fond şi pe fond, în România. Acum, nu mai putem amâna! 20 de ani au fost de ajuns! Acum, este timpul faptelor! De aceea, Guvernul pe care îl reprezint nu mai vorbeşte de lucruri abstracte, nu vine în faţa Parlamentului să facă declaraţii de intenţii, vine în faţa dumneavoastră, cu trei proiecte majore de reformare a statului român şi pentru care vă cerem astăzi încrederea!

[...]

Legea Educaţiei Naţionale este proiectul pe care îl voi prezenta în cele ce urmează şi asupra căruia Guvernul îşi va angaja răspunderea, în temeiul articolului nr. 114 din Constituţie. La baza realizării proiectului de lege care vizează educaţia naţională stau Pactul Naţional pentru Educaţie şi Strategia Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii, ambele documente asumate în cadrul Programului de guvernare. Poate este un caz unic când, cu privire la un domeniu, există un consens politic cu privire la ceea ce avem de făcut, şi anume: consensul politic a fost câştigat în 2008, când s-a semnat Pactul Naţional pentru Educaţie de către toate partidele parlamentare. Programul de guvernare se subsumează şi include Pactul Naţional pentru Educaţie, iar Legea Educaţiei Naţionale, cu care venim în faţa dumneavoastră, este o aplicare a ceea ce noi am decis, am convenit, a ceea ce noi - partidele politice parlamentare, dar şi organizaţii sindicale şi ONG-uri - anul trecut, în 2008, am căzut de acord că trebuie făcut pentru reformarea sistemului educaţional. De aceea, în minutele care urmează, voi prezenta foarte pe scurt câteva din elementele structurale ale proiectului de lege şi care, aşa cum am spus, se încadrează în strategia Programului de guvernare.

[...]